Studiul 13

Duminica , 20 martie 2011

1. Ce poţi învăţa din obiceiul Domnului Isus de a Se ruga? Ce ne spune aceasta despre nevoia noastră de a ne ruga? Marcu 1,21-35; Luca 4,31-32.

Marcu 1

21. S-au dus la Capernaum. Şi, în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă şi a început să înveţe pe norod.
22. Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.
23. În sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a început să strige:
24. „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!”
25. Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!”
26. Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere şi scoţând un strigăt mare.
27. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”
28. Şi îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.
29. După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan în casa lui Simon şi a lui Andrei.
30. Soacra lui Simon zăcea în pat prinsă de friguri; şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.
31. El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.
32. Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.
33. Şi toată cetatea era adunată la uşă.
34. El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.
35. A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

Luca 4

31. S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.

Domnul Isus S-a dus, în Sabat, la sinagoga din Capernaum, unde a citit din Scriptură înaintea oamenilor uimiţi, care au recunoscut autoritatea Sa, şi unde a vindecat un om posedat de demoni. După serviciul divin, S-a dus cu ucenicii acasă la Petru şi Andrei, unde a vindecat-o pe soacra lui Petru. La apusul soarelui, „toată cetatea” s-a strâns în jurul lui Isus şi I-au adus oameni bolnavi sau demonizaţi, ca să fie vindecaţi.

Capernaumul nu mai fusese niciodată martor la asemenea evenimente. Aerul era plin de sunetul biruinţei şi de strigătele de eliberare. Isus nu Şi-a încetat lucrarea decât atunci când l-a vindecat şi pe cel din urmă suferind. Era târziu în noapte când mulţimea s-a risipit şi liniştea s-a lăsat peste casa lui Simon.” – Ellen G. White, Lift Him Up, pag. 86

Deşi pentru Isus ziua aceea a fost obositoare, El nu a dormit până târziu. Avea nevoie de comuniune cu Tatăl şi S-a trezit înainte de ivirea zorilor, S-a dus într-un loc retras şi S-a rugat. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a fost cu Tatăl înainte de crearea lumii (Ioan 17,5), care a creat întregul univers (Ioan 1,3), a simţit totuşi nevoia de a Se ruga. Gândul acesta ne surprinde! În zilele aglomerate, noi avem tendinţa să amânăm rugăciunea şi comuniunea cu Dumnezeu. Însă tocmai în aceste zile, când ne simţim sufletul secătuit, avem cea mai mare nevoie de balsamul alinător al rugăciunii şi al timpului petrecut cu studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Mântuitorul a ştiut lucrul acesta şi Şi-a făcut obiceiul de a Se apropia de Tatăl Său. Dacă rugăciunea era necesară pentru El, cu cât mai mult este necesară pentru noi!

Ioan 1

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Ioan 17

5. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

Rugăciunea este un factor pozitiv în bunăstarea şi sănătatea minţii noastre. Deşi nu ştim foarte multe despre rugăciune, despre modul în care acţionează sau despre motivul pentru care acţionează, noi suntem îndemnaţi să ne rugăm (Luca 18,1; 21,36; Rom. 12,12). A existat vreun om care, după ce a petrecut timp în comuniune cu Domnul, prin rugăciune şi studierea Cuvântului, să nu fi simţit efectul pozitiv asupra minţii şi a sufletului? Nu este necesar să înţelegem toate tainele rugăciunii ca să fim convinşi de importanţa unei relaţii strânse cu Dumnezeu.

Luca 18

1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

Luca 21

36. Vegheaţi, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.

Romani 12

12. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

Cât timp petreci în rugăciune şi studiul Cuvântului lui Dumnezeu? Ce poţi face pentru ca momentele tale de comuniune cu Domnul să capete sens şi să-ţi schimbe viaţa? Timpul petrecut în rugăciune este important, dar nu este singurul element care contează. Care alţi factori mai sunt importanţi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO