Saul este invidios pe David (partea a doua)

Studiul 10

Miercuri , 02 martie 2011

6. Care este calea pe care a ales-o Saul? Ce învăţăm de aici? 1 Samuel 19

1 Samuel 19

1. Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David.

2. Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te, dar, mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te.

3. Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.”

4. Ionatan a vorbit bine de David tatălui său, Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;

5. şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?”

6. Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat, zicând: „Viu este Domnul, că David nu va muri!”

7. Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.

8. Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere, şi au fugit dinaintea lui.

9. Atunci duhul cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mână. David cânta,

10. şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea.

11. Saul a trimis nişte oameni acasă la David, ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.”

12. Ea l-a coborât pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.

13. În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină.

14. Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.”

15. Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.”

16. Oamenii aceia s-au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.

17. Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: „Lasă-mă să plec, ori te omor!”

18. Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.

19. Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.”

20. Saul a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul, şi au început şi ei să prorocească.

21. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni, şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară, şi au prorocit şi ei.

22. Atunci Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.”

23. Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama.

24. S-a dezbrăcat de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s-a aruncat dezbrăcat la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este între proroci?”

La început, Saul a acţionat discret şi în secret pentru a înlătura presupusul pericol pe care îl reprezenta David. Dar când nu a reuşit aşa, a acţionat deschis, fără să-şi mai ascundă intenţia de a-l ucide. Probabil că, la început, nu şi-a imaginat că va ajunge atât de departe. Aşa se întâmplă de obicei: în clipa în care am făcut primul pas pe calea păcatului, nu ne putem închipui unde ne va duce ea.

Uciderea lui David a devenit pentru el o obsesie. Sentimentele negative, apărute când femeile au cântat vitejia lui David, s-au transformat în atacuri directe asupra vieţii acestuia. În cap. 18 şi 19 sunt opt tentative clare de ucidere a lui David (săvârşite fie de alte persoane, la porunca lui Saul, fie de Saul însuşi).

Restul istorisirii este trist, întrucât lucrurile s-au înrăutăţit tot mai mult pentru Saul. Pe măsură ce ura şi invidia lui creşteau, el a devenit tot mai suspicios, obsedat de gândul uciderii şi de frica de filisteni. El a ajuns să ucidă optzeci şi cinci de preoţi ai Domnului, mulţi bărbaţi, femei şi copii din Nob (1 Sam. 22,17-19), pentru că aceştia trecuseră de partea lui David.

1 Samuel 22

17. Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă şi omorâţi pe preoţii Domnului; căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului.

18. Atunci împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorât în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in.

19. Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob; bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi: toţi au căzut sub ascuţişul sabiei.

Îngrozit de atacul filistenilor, Saul L-a întrebat pe Domnul ce să facă. Însă el se îndepărtase deja foarte mult de Dumnezeu, refuzase de prea multe ori sfatul divin şi, în consecinţă, nu a mai primit niciun răspuns. De aceea, el a ales să consulte un duh rău prin intermediul unei vrăjitoare, o practică pe care el însuşi o interzisese. El chiar s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat duhului rău care se dădea drept Samuel (1 Sam. 28,14). Acesta a fost începutul sfârşitului pentru el, fiindcă a doua zi şi-a pierdut viaţa împreună cu fiul lui, în lupta împotriva filistenilor (1 Sam. 31), aşa cum fusese avertizat de duhul rău, evident o manifestare demonică.

1 Samuel 28

14. El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

1 Samuel 31

1. Filistenii s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.

2. Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.

3. Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.

4. Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.

5. Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el.

6. Astfel au pierit, în acelaşi timp şi în aceeaşi zi, Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele şi toţi oamenii lui.

7. Cei din Israel, care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzând că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.

8. A doua zi, filistenii au venit să dezbrace pe cei morţi şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa.

9. Au tăiat capul lui Saul şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste prin toată ţara filistenilor în casele idolilor lor şi în popor.

10. Au pus armele lui Saul în casa Astarteilor şi i-au atârnat trupul pe zidurile Bet-Şanului.

11. Când au auzit locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut filistenii lui Saul,

12. toţi vitejii s-au sculat; au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s-au întors la Iabes, unde le-au ars;

13. le-au luat oasele şi le-au îngropat sub stejarul din Iabes. Şi au postit şapte zile.

Saul a lăsat ca invidia să prindă rădăcini şi a păşit pe cărarea spre apostazie şi spre distrugere totală. Ceea ce este mai rău este faptul că păcatul i-a produs suferinţă şi lui, şi familiei lui. Păcatul ne aduce destule neplăceri atunci când ne răneşte la nivel individual. Însă rareori se întâmplă ca răul şi suferinţa să nu se extindă dincolo de graniţele familiei. În cele mai multe cazuri, faptele noastre rele îi afectează şi pe cei din afara cercului familiei.

Priviţi la cazurile analizate până acum. În fiecare situaţie, invidia şi consecinţele ei au acţionat pe termen lung şi, foarte probabil, nu aşa cum a anticipat cel care a nutrit această emoţie. Aşadar, cât de important este să căutăm, prin harul lui Dumnezeu, să murim faţă de eu în clipa în care această emoţie urâtă răsare în inima noastră!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO