Saul este invidios pe David (prima parte)

Studiul 10

Marti , 01 martie 2011

Un exemplu clasic este invidia lui Saul pe David. Saul era rege, era conducătorul întregii naţiuni. Avea totul la dispoziţie şi totuşi invidia şi-a făcut loc în sufletul lui, întunecându-i-l. Sau poate că, de fapt, invidia a scos la lumină ceva ce se afla deja în sufletul lui.

4. Cum s-a purtat Saul cu David, la început? 1 Sam. 18,1-5

1 Samuel 18

1. David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

2. În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

3. Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.

4. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.

5. David se ducea şi izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

Faptele lui Saul arată că, la început, el a avut o atitudine pozitivă faţă de David, fiindcă i-a oferit cel mai înalt loc în armata lui. De asemenea, dacă ţinem cont de atitudinea fiului lui Saul faţă de David, înţelegem că David se bucura de favoarea familiei regale.

5. Ce anume l-a determinat pe Saul să-şi schimbe atitudinea? 1 Sam. 18,6-9. Întâlnim des acest tip de schimbare în atitudinea oamenilor, în general?

1 Samuel 18

6. Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi lăutelor şi scoţând strigăte de bucurie.

7. Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.”

8. Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.”

9. Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

În ultima parte a capitolului 18 din 1 Samuel, vedem cât de distructivă a devenit invidia lui. Saul a ajuns să întrebuinţeze tot felul de înşelăciuni şi de presiuni ca să scape de David, dar fără succes. Tocmai lucrul de care se temea cel mai mult devenise clar că se va întâmpla în cele din urmă!

Invidia generează o serie de emoţii negative: stimă de sine scăzută, ură, suspiciune, frică, vinovăţie şi mânie. Lui Saul îi era frică de David, aşa cum se menţionează de câteva ori în capitol. Probabil, se temea că David va deveni cel mai mare erou în Israel. Însă cel mai mult îi era teamă, „pentru că Domnul era cu David şi se depărtase de la el” (1 Samuel 18,12).

În cazul în care Dumnezeu ne-a părăsit, frica este întemeiată. Însă frica lui Saul era sporită de faptul că „Domnul era cu David” (vers. 12). Saul nu a reuşit să aplice la situaţia lui principiul logic al lui Gamaliel: „Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu” (Fapte 5,38.39). Dacă Dumnezeu a binecuvântat un om, nu are niciun rost să fim invidioşi sau să căutăm să-l facem să sufere. Dumnezeu îl va binecuvânta în continuare.

Atitudinea lui Saul a fost total greşită, dar o putem înţelege uşor. Care este reacţia imediată pe care o ai atunci când cineva pare a-ţi ameninţa poziţia? Laşi totul în seama Domnului sau începi să pui la cale un plan pentru a-l anihila?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO