luni, 28 februarie 2011
1

Fraţii lui Iosif

Studiul 10

Luni , 28 februarie 2011

Adesea, invidia ia naştere în sufletul unor oameni foarte apropiaţi, fapt care poate avea consecinţe şi mai grave. Este adevărat că în prezent o mare parte dintre agresiuni (fizice sau psihice) au loc în cercul familiei, iar invidia şi duşmănia dintre membrii familiei sunt cauza lor principală.

3. Cum a apărut invidia între fraţi? Ce anume a determinat comiterea acelui act criminal? Ce rol a avut invidia? Geneza 37

Geneza 37

1. Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2. Iată istoria lui Iacov: Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3. Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.
4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5. Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.
6. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
7. Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui.”
8. Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.
9. Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea.”
10. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?”
11. Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
12. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13. Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.
14. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
15. Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”
16. „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”
17. Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: „Haidem la Dotan.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.
18. Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!
20. Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.”
21. Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”
22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu şi nu puneţi mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
24. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25. Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele?
27. Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.
28. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.
29. Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,
30. s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”
31. Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge.
32. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
33. Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
34. Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.
35. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plângea astfel pe fiul său.
36. Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, şi anume căpetenia străjerilor.

Este greu de crezut că nişte fraţi au putut să fie atât de cruzi! Oare nu s-au gândit deloc la efectul faptei lor asupra tatălui lor? Ei s-au lăsat pradă invidiei şi au sfidat orice regulă a bunului simţ şi, mai mult decât atât, orice regulă a respectului şi a moralităţii. Ce lecţie puternică avem aici despre pericolul în care ne poate pune această emoţie! Nu este de mirare că una dintre porunci îi este dedicată ei (vezi Exod 20,17).

Exod 20

17. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

Fapta aceasta a adus multă suferinţă asupra fraţilor lui Iosif şi asupra tatălui lor. În acelaşi timp, ei au stat permanent cu teama că el se va răzbuna după moartea tatălui lor, Iacov (Gen. 50,15). Însă Iosif s-a purtat cu ei cu o nobleţe deosebită şi le-a spus: „Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?” (vers. 19) Iosif a înţeles că datoria lui era să-i ierte pe cei care l-au nedreptăţit şi să se încreadă în mila şi în dreptatea lui Dumnezeu.

Geneza 50

15. Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”

Viaţa lui Iosif a fost asemănată cu viaţa lui Isus Hristos. Invidia i-a determinat pe fraţii lui Iosif să îl vândă ca sclav; unii preoţi şi conducători erau invidioşi pe Domnul Isus şi invidia aceasta i-a determinat să acţioneze împotriva Lui. Iosif a fost vândut unor străini; Domnul Isus a fost vândut vrăjmaşilor Lui. Iosif a fost acuzat pe nedrept şi trimis la închisoare din cauza curăţiei lui; Isus a fost acuzat pe nedrept şi a fost respins din cauza neprihănirii Lui. Iosif s-a purtat cu fraţii lui cu nobleţe şi bunătate; şi Mântuitorul i-a iertat pe duşmanii Lui. Faptele rele comise împotriva lui Iosif au dus în cele din urmă la bine; la fel, tot răul făcut de oameni Domnului
Isus s-a transformat în bine pentru omenire.

Ce suferinţă a adus în viaţa ta invidia? Ce ai învăţat din aceste experienţe? Ai fost invidios pentru nişte lucruri care mai târziu ţi s-au părut neînsemnate şi fără rost? Ce lecţie ar trebui să învăţăm din astfel de experienţe?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO