Rădăcina răului
Studiul 10
Duminica , 27 februarie 2011
1. De ce a fost alungat Satana din cer? Is. 14,12-14. Cerul era un mediu desăvârşit şi totuşi această trăsătură de caracter teribilă a reuşit să apară. Ce ne spune aceasta despre libertate?
Isaia 14
12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, 14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”Lucifer, cea mai frumoasă fiinţă care a ieşit din mâinile lui Dumnezeu, a primit în cer locul imediat următor după cel al Dumnezeirii. Rangul, frumuseţea şi inteligenţa lui erau supreme, totuşi păcatul a apărut în el (Ezech. 28,12-15). Pacea şi fericirea desăvârşită a tuturor fiinţelor create au fost mult tulburate din cauza acestui act de înălţare de sine şi de invidie faţă de Hristos.
Ezechiel 28
12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. 13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. 14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. 15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.„Voi fi ca Cel Preaînalt” (Is. 14,14) a fost gândul care a adus disensiune, răzvrătire, violenţă şi multă suferinţă în rândul tuturor locuitorilor cerului şi apoi în întreaga familie omenească. „Satana a fost invidios pe Isus. El a dorit să fi fost consultat în privinţa creării omului şi, pentru că nu i se ceruse sfatul, s-a umplut de invidie, gelozie şi ură. Dorea să primească cele mai înalte onoruri în cer, alături de Dumnezeu.” – Ellen G. White, Experienţe şi viziuni, pag. 145
Să privim, prin contrast, la Isus. Reacţia Sa la apariţia pă ca tului (prin gelozie şi egoism) este dispoziţia de a Se smeri până la nivelul cel mai de jos al omenirii, acceptând să fie omorât, ca un criminal, pentru ca oricine să poată fi scăpat de distrugerea finală adusă de păcat (2 Tes. 1,9).
2 Tesaloniceni 1
9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,2. Ce lucruri pune Iacov în contrast? Ce ne spune aceasta despre natura distructivă şi demonică a invidiei? Iacov 3,16.17
Iacov 3
16. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. 17. Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Stă în firea noastră păcătoasă ca, odată comisă prima faptă rea, pe a doua să o facem mai uşor. Noi pornim pe calea rea din invidie sau din ambiţie egoistă, dar rezultatul pare a fi o mare mulţime de păcate: „tulburare şi tot felul de fapte rele” (vers. 16), după cum afirmă Iacov. Vestea bună este că avem la dispoziţie o altă opţiune, înţelepciunea de sus, care este descrisă astfel: „curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică” (vers. 17).
Lucifer nu a ţinut cont de tot ce avea, ci a ales să râvnească la ceea ce avea Hristos. De câte ori nu facem şi noi la fel! Câtă invidie nutreşti faţă de cei care au mai „mult” decât tine? Cum poţi învinge această emoţie periculoasă?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
