Când ni se pare că viaţa nu este dreaptă

7. Ce fel de sfârşit a avut Ionatan? 1 Samuel 31,1-7; 2 Samuel 1,5-12. Cum înţelegem lucrul acesta?

1 Samuel 31

1 Filistenii s’au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat -o la fugă dinaintea Filistenilor, şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa.
2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.
3 Saul a fost prins în toiul luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu.
4 Saul a zis atunci celui ce -i ducea armele: ,,Scoate-ţi sabia, şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.„ Cel ce -i ducea armele n’a voit, căci îi era teamă. Şi Saul şi -a luat sabia, şi s’a aruncat în ea.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzîndu -l mort, s’a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.
6 Astfel au perit în acelaş timp şi în aceeaş zi, Saul şi cei trei fii ei lui, cel ce -i purta armele, şi toţi oamenii lui.
7 Cei din Israel, cari erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzînd că oamenii lui Israel fugeau şi să Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat -o şi ei la fugă. Şi Filistenii au venit şi s’au aşezat în ele.

2 Samuel 1

5 David a zis tînărului care -i aducea aceste veşti: ,,De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?„
6 Şi tînărul care -i aducea aceste veşti, a răspuns: ,,Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carăle şi călăreţii erau aproape să -l ajungă.
7 Întorcîndu-se, m’a văzut şi m’a chemat. Eu am zis: ,Iată-mă!`
8 Şi el mi -a zis: ,Cine eşti?` I-am răspuns: ,Eu sînt Amalecit.`
9 Şi a zis: ,Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m’a apucat ameţeala, măcar că sînt încă plin de viaţă.`
10 M’am apropiat de el, şi l-am omorît, ştiind bine că n’avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.„
11 David şi -a apucat hainele şi le -a sfîşiat, şi toţi oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaş lucru.
12 Au jălit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

Am fost învăţaţi că binele învinge în cele din urmă şi că totdeauna culegem ce semănăm. Adesea, credem că un om bun trebuie să aibă o viaţă bună şi lungă şi că un om rău se poate aştepta la o viaţă scurtă şi plină de necazuri. Deşi ştim că binele va birui asupra răului în cele din urmă, când Domnul Isus va reveni, realitatea este că oamenii buni nu au întotdeauna parte de bine în viaţa aceasta, iar oamenii răi nu au întotdeauna parte de rău. Uneori, chiar suntem pedepsiţi pentru că am făcut binele. Uneori, Dumnezeu intervine ca să-i salveze şi să-i protejeze pe copiii Săi prin minuni, dar nu se întâmplă întotdeauna aşa.

8. Ce personaje biblice au avut parte de necazuri, în ciuda faptului că au fost oameni credincioşi? Geneza 39,10-20; Iov 1-2.

Geneza 39

10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n’a voit să se culce şi să se împreune cu ea.
11 Într’o zi, cînd intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,
12 ea l -a apucat de haină, zicînd: ,,Culcă-te cu mine!„ El i -a lăsat haina în mînă, şi a fugit afară din casă.
13 Cînd a văzut ea că -i lăsase haina în mînă, şi fugise afară,
14 a chemat oamenii din casă, şi le -a zis: ,,Vedeţi, ne -a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
15 Şi, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi -a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.„
16 Şi a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s’a întors acasă stăpînul lui.
17 Atunci i -a vorbit astfel: ,,Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
18 Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi -a lăsat haina lîngă mine, şi a fugit afară.„
19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea: ,,Iată ce mi -a făcut robul tău,„ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare.
20 A luat pe Iosif, şi l -a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

Iov 1

1 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
2 I s’au născut şapte fii şi trei fete.
3 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
4 Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.
5 Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.„ Aşa avea Iov obicei să facă.
6 Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
7 Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?„ Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut -o pe el.„
8 Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.„
9 Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.
11 Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.„
12 Domnul a zis Satanei: ,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.„ Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
13 Într’o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,
14 a venit la Iov un sol, care a zis: ,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.
15 Şi s’au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.„
16 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.„
17 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s’au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.„
18 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut.
19 Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s’a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.„
20 Atunci Iov s’a sculat, şi -a sfîşiat mantaua, şi şi -a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s’a închinat,
21 şi a zis: ,,Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, -binecuvîntat fie Numele Domnului!„
22 În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc, şi n’a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

Iov 2

1 Fiii lui Dumnezeu au venit într’o zi de s’au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s’a înfăţişat înaintea Domnului.
2 Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?„ Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut -o pe el.„
3 Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să -l perd fără pricină.„
4 Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
5 Dar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.„
6 Domnul a zis Satanei: ,,Iată, ţi -l dau pe mînă: numai cruţă -i viaţa.„
7 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.
8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
9 Nevastă-sa i -a zis: ,,Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!„
10 Dar Iov i -a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?„ În toate acestea, Iov n’a păcătuit de loc cu buzele lui.
11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari -l loviseră. S’au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să -i plîngă de milă şi să -l mîngîie.
12 Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.
13 Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să -i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.

Ionatan a fost un prieten adevărat şi credincios pentru David. El a fost un negociator bun şi a încercat să facă tot ce a putut mai bine pentru a aduce pacea între David şi Saul. Ionatan nu a fost mândru, ci a fost dispus să renunţe la dreptul său la tron. El a fost gata să-l accepte pe David ca împărat. A fost şi un fiu bun. Dumnezeu l-a folosit pe Ionatan când a pus pe fugă o armată întreagă, iar acum, armata israelită se confruntă încă o dată cu filistenii. Probabil că Ionatan s-a întrebat dacă Dumnezeu va face din nou o minune pentru a-l salva pe Israel. Ionatan urma să moară pe câmpul de luptă în ziua aceea (1 Samuel 31,2).

1 Samuel 31

2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui, şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul.

Asemenea lui Ioan Botezătorul, Ionatan este unul dintre cei care nu primesc acum ce s-ar cuveni. Ei suferă adesea pentru Numele lui Dumnezeu, pierd poziţii de cinste şi, uneori, chiar cad la postul datoriei. Oricât de nesemnificative sau chiar inutile par a fi vieţile şi jertfele lor, ei sunt oameni-cheie în planurile lui Dumnezeu. Ei sunt motivaţi şi susţinuţi de dragostea şi de prezenţa lui Isus. Ei sunt născuţi pentru măreţie – nu neapărat pentru ceea ce înţelege lumea prin măreţie, ci o măreţie care depăşeşte concepţiile şi aşteptările omeneşti.

Citeşte 1 Corinteni 4,5; 13,12; Romani 8,28 şi Apocalipsa 21,4. Ce speranţă putem să găsim în pasajele acestea, când ne confruntăm cu întrebări dificile, nu doar cu privire la personajele din Biblie, ci şi cu privire la noi înşine, în luptele şi încercările care nu au un final fericit?

1 Corinteni 4

5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

1 Corinteni 13

12 Acum, vedem ca într’o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Romani 8

28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.

Apocalipsa 21

4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.„

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO