Locul doi

În societatea actuală există tendinţe de a da vina pe părinţi pentru majoritatea problemelor din viaţă, dacă nu chiar pentru toate. Unii poartă un bagaj emoţional greu din cauza părinţilor lor. Nu putem să negăm faptul acesta.

Totuşi, se pare că în ultimele decenii a avut loc o creştere incredibilă a acestei tendinţe nefericite. Noi nu dăm vina doar pe părinţi, ci uneori pe fraţi şi pe surori, pe profesori şi pe circumstanţe – pe orice sau oricine altcineva – ca să evităm să ne asumăm responsabilitatea pentru o anumită situaţie.

Deşi toţi suntem supuşi şi chiar victime ale circumstanţelor care se află dincolo de controlul nostru, viaţa lui Ionatan ne arată că putem să le depăşim. Ionatan ar fi avut dreptul să dea vina pe tatăl lui pentru majoritatea necazurilor lui. Dacă Saul ar fi fost credincios, Ionatan ar fi avut tronul. Totuşi Ionatan a avut un simţământ sănătos al valorii personale. În loc de a-şi permite resentimente şi amărăciune, el a avut încredere că Dumnezeu ştie cel mai bine şi a ales să facă tot ce a putut, cu ce a avut. Probabil că nu a fost uşor pentru Ionatan să-şi păstreze încrederea în Dumnezeu când şi-a dat seama că Dumnezeu îl alesese pe David să urmeze la tron în locul lui.

6. Cum a reacţionat Ionatan când a înţeles că David va fi împărat în locul lui? 1 Samuel 23,17. Ce deosebire e între atitudinea lui şi a celor descrişi în Isaia 14,13.14; 1 Regi 1,5 şi Marcu 10,35-37?

1 Samuel 23

17 şi i -a zis: ,,Nu te teme de nimic, căci mîna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta.„

Isaia 14

13 Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei;
14 mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.`

1 Regi 1

5 Adonia, fiul Haghitei, s’a sumeţit pînă acolo în cît a zis: ,,Eu voi fi împărat!„ Şi şi -a pregătit care şi călăreţi, şi cincizeci de oameni cari alergau înaintea lui.

Marcu 10

35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: ,,Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.„
36 El le -a zis: ,,Ce voiţi să vă fac?„
37 ,,Dă-ne,„ I-au zis ei, ,,să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, cînd vei fi îmbrăcat în slava Ta.„

Pentru că ştim că Dumnezeu ne consideră copiii Săi, noi suntem în stare să suportăm respingerea sau critica, fără să fim disperaţi sau să ne pierdem simţul valorii personale. Aceasta implică şi o anume experienţă şi relaţie cu El. Ionatan avusese deja o experienţă extraordinară cu Dumnezeu în biruinţa asupra filistenilor (1 Samuel 14).

1 Samuel 14

1 Într’o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tînărului care -i purta armele: ,,Vino, şi să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.„ Şi n’a spus nimic tatălui său.
2 Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, subt rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.
3 Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta… efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s’a dus.
4 Între trecătorile prin cari căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte şi un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celalt Sene.
5 Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.
6 Ionatan a zis tînărului care -i purta armele: ,,Vino, şi să pătrundem pînă la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedecă pe Domnul să dea izbăvire printr’un mic număr ca şi printr’un mare număr.„
7 Cel ce -i ducea armele i -a răspuns: ,,Fă tot ce ai în inimă, n’asculta decît de simţimîntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.„
8 ,,Ei bine!„ a zis Ionatan, ,,haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.
9 Dacă ne vor zice: ,Opriţi-vă pînă vom veni noi la voi!` vom rămînea pe loc, şi nu ne vom sui la ei.
10 Dar dacă vor zice: ,Suiţi-vă la noi!` ne vom sui, căci Domnul îi dă în mînile noastre. Acesta să ne fie semnul.„
11 S’au arătat amîndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: ,,Iată că Evreii ies din găurile în cari s’au ascuns.„
12 Şi oamenii cari erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce -i ducea armele: ,,Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.„ Ionatan a zis celui ce -i ducea armele: ,,Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mînile lui Israel.„
13 Şi Ionatan s’a suit ajutîndu-se cu mînile şi picioarele, şi cel ce -i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce -i ducea armele arunca moartea în urma lui.
14 În această întîie înfrîngere, Ionatan şi cel ce -i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pămînt.
15 A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s’au spăimîntat; ţara s’a îngrozit. Era groaza… lui Dumnezeu.
16 Străjerii lui Saul, cari erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge în toată părţile.
17 Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: ,,Numărăţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.„ Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce -i purta armele.
18 Şi Saul a zis lui Ahia: ,,Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!„ -Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. –
19 Pe cînd vorbea Saul cu preotul zarva în tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: ,,Trage-ţi mîna!„
20 Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s’au strîns, şi au înaintat pînă la locul luptei; şi Filistenii au întors sabia, unii împotriva altora, şi învălmăşala era nespus de mare.
21 Evreii cari erau mai dinainte la Filisteni, şi cari se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi, s’au unit cu Israeliţii cari erau cu Saul şi Ionatan.
22 Toţi bărbaţii lui Israel cari se ascunseseră în muntele lui Efraim, aflînd că Filistenii fugeau, au început să -i urmărească şi ei în bătaie.
23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, şi lupta s’a întins pînă dincolo de Bet-Aven.
24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: ,,Blestemat să fie omul care va mînca pîne pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!„ Şi nimeni nu mîncase.
25 Tot poporul ajunsese într’o pădure, unde se găsea miere pe faţa pămîntului.
26 Cînd a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgînd; dar niciunul n’a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurămîntul.
27 Ionatan nu ştia de jurămîntul pe care pusese tatăl său pe popor să -l facă; a întins vîrful toiagului pe care -l avea în mînă, l -a vîrît într’un fagure de miere, şi a dus mîna la gură; şi ochii i s’au luminat.
28 Atunci cineva din popor, vorbindu -i, i -a zis: ,,Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: ,Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!„ Şi poporul era sleit de puteri.
29 Şi Ionatan a zis: ,,Tatăl meu turbură poporul; vedeţi dar cum mi s’au luminat ochii, pentrucă am gustat puţin din mierea aceasta!
30 Negreşit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit -o la vrăjmaşii lui, n’ar fi fost înfrîngerea Filistenilor mai mare?„
31 În ziua aceea au bătut pe Filisteni dela Micmaş pînă la Aialon. Poporul era foarte obosit,
32 şi s’a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i -a junghiat pe pămînt şi i -a mîncat cu sînge cu tot.
33 Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: ,,Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.„ Saul a zis: ,,Voi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.„
34 Apoi a adăugat: ,,Împrăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să -l junghie aici. Apoi să mîncaţi, şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mîncînd cu sînge.„ Şi peste noapte, fiecare din popor şi -a adus boul cu mîna, ca să -l junghie pe piatră.
35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dintîi altar pe care l -a zidit Domnului.
36 Saul a zis: ,,Să ne pogorîm în noaptea aceasta după Filisteni, să -i jefuim pînă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să rămînă unul măcar.„ Ei au zis: ,,Fă tot ce vei crede.„ Atunci preotul a zis: ,,Să ne apropiem aici de Dumnezeu„.
37 Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: ,,Să mă pogor după Filisteni? Îi vei da în mînile lui Israel?„ Dar în clipa aceea nu i -a dat niciun răspuns.
38 Saul a zis: ,,Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvîrşit păcatul acesta astăzi.
39 Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săvîrşit fiul meu Ionatan, va muri.„ Şi nimeni din tot poporul nu i -a răspuns.
40 Atunci a zis întregului Israel: ,,Aşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.„ Şi poporul a zis lui Saul: ,,Fă ce vei crede.„
41 Saul a zis Domnului: ,,Dumnezeul lui Israel, arată adevărul.„ Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.
42 Saul a zis: ,,Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.„ Şi sorţul a căzut pe Ionatan.
43 Saul a zis lui Ionatan: ,,Spune-mi ce-ai făcut„. Ionatan i -a spus şi a zis: ,,Am gustat puţină miere, cu vîrful toiagului pe care -l aveam în mînă: iată-mă, voi muri.„
44 Şi Saul a zis: ,,Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!„
45 Poporul a zis lui Saul: ,,Ce! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pămînt, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.„ Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.
46 Saul a încetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s’au dus acasă.
47 După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori încotro se întorcea, era biruitor.
48 S’a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din mîna celor ce -l jăfuiau.
49 Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva Filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el.

Istoria ulterioară a familiei lui David este marcată de răzvrătiri şi lupte interne. Absalom şi Adonia nu au fost dispuşi să-I îngăduie lui Dumnezeu să-l aleagă pe următorul împărat. Atitudinea lui Ionatan este într-un contrast total cu acest spirit egoist. El a fost dispus să ocupe locul al doilea. El a încercat să aducă armonie şi împăcare între tatăl lui şi David, prietenul lui (1 Samuel 19,4). El este cu adevărat un exemplu de conducător-slujitor, pregătit să ocupe locul al doilea sau chiar al treilea.

1 Samuel 19

4 Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: ,,Să nu facă împăratul„, a zis el, ,,un păcat faţă de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;

Ce poţi să faci când nu obţii locul de muncă, poziţia sau respectul pe care simţi că ai dreptul să le primeşti? Cum poţi să-ţi stăpâneşti simţămintele de respingere, invidie şi ură?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO