El [Caleb] şi Iosua fuseseră singurii dintre iscoade care aduseseră un raport bun [despre Canaan] şi îmbărbătaseră poporul să meargă să-l cucerească… Îndurase împreună cu poporul său îndelungata călătorie prin pustie şi avusese, în felul acesta, parte de dezamăgirile şi durerile celor vinovaţi. Cu toate acestea, nu se plângea, ci preamărea îndurarea lui Dumnezeu care îl ocrotise prin pustie, în timp ce fraţii lui mureau. Prin toate oboselile, primejdiile şi molimele din timpul călătoriei prin pustie şi anii de lupte, de când intrase în Canaan, Domnul îl păstrase în viaţă. Acum, când era în vârstă de peste optzeci de ani, puterea nu îi slăbise. El n-a cerut pentru sine un ţinut gata cucerit, ci pe acela despre care iscoadele spuseseră, în mod deosebit, că nu poate fi cucerit. Cu ajutorul lui Dumnezeu avea să smulgă cetăţile acelea chiar din mâna uriaşilor în faţa cărora credinţa lui Israel se clătinase. Nu dorinţa după onoare sau mărire a inspirat cucerirea lui Caleb. Bătrânul şi viteazul luptător dorea să dea poporului o pildă care să-L onoreze pe Dumnezeu şi să încurajeze seminţiile să supună pe deplin pământul pe care părinţii lor îl consideraseră de necucerit.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 512, 513

Întrebări pentru discuţie

1. Şi noi suntem bombardaţi continuu de „fapte” care sunt interpretate contrar credinţei noastre. Observaţi că termenul-cheie este „interpretate”. Cum putem să înfruntăm aceste interpretări, fără să ne facem de ruşine şi, în acelaşi timp, să ne păstrăm integritatea?

2. Felul în care „interpretăm faptele” nu este întotdeauna corect. De exemplu, noi ne uităm la materie şi o vedem ca fiind solidă, şi totuşi, în realitate, ea este aproape în totalitate un spaţiu gol. Ni se pare că pământul este nemişcat, chiar dacă el se mişcă foarte repede prin spaţiu. Există unde sonore care poartă tot felul de sunete pe care nu putem să le auzim. Ce putem învăţa de aici despre „a trăi prin credinţă, nu prin vedere”?

3. Cum putem, folosind exemplul vieţii lui Caleb, să-i ajutăm pe noii credincioşi, pe tineri şi pe copii să crească pentru a ocupa poziţii de conducere şi responsabilitate în biserica noastră?

4. Caleb a rămas cu poporul său, chiar şi când acesta s-a făcut vinovat de păcate grele şi greşeli mari. Ce lecţii învăţăm de aici noi, ca adventişti de ziua a şaptea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO