joi, 7 octombrie 2010
0

Bunăvoinţa de a da

7. Ce ni se mai spune despre caracterul lui Caleb? Judecători 1,14.15

Judecatori 1

14. Cand a intrat ea la Otniel, l-a indemnat sa ceara un ogor de la tatal ei. Ea s-a coborat de pe magar; si Caleb i-a zis: „Ce vrei?”
15. Ea i-a raspuns: „Da-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa.” Si Caleb i-a dat Izvoarele de sus si Izvoarele de jos.

Moştenirea era foarte importantă pentru israeliţi. A fi proprietarul unui teritoriu pe care să-l laşi moştenire era considerat un mod de a te asigura că neamul tău nu va pieri. De fapt, acest lucru a fost aşa de important, încât au fost date legi detaliate pentru găsirea unui moştenitor, dacă un om murea fără copii, aşa încât cineva să preia numele celui decedat şi să continue perpetuarea neamului lui (vezi legile leviratului din Deuteronom 25,5-10).

Deuteronom 25

5. Cand fratii vor locui impreuna, si unul din ei va muri fara sa lase copii, nevasta mortului sa nu se marite afara cu un strain, ci cumnatul ei sa se duca la ea, s-o ia de nevasta si sa se insoare cu ea ca cumnat.
6. Intaiul nascut, pe care-l va naste, sa mosteneasca pe fratele cel mort si sa-i poarte numele, pentru ca numele acesta sa nu fie sters din Israel.
7. Daca omul acesta nu vrea sa ia pe cumnata sa, ea sa se suie la poarta cetatii, la batrani, si sa spuna: „Cumnatul meu nu vrea sa ridice in Israel numele fratelui sau, nu vrea sa ma ia de nevasta dupa dreptul de cumnat.”
8. Batranii cetatii sa-l cheme si sa-i vorbeasca. Daca el staruie si zice: „Nu vreau s-o iau,”
9. atunci cumnata sa sa se apropie de el in fata batranilor, sa-i scoata incaltamintea din picior si sa-l scuipe in fata. Si, luand cuvantul, sa zica: „Asa sa se faca omului care nu voieste sa ridice casa fratelui sau.”
10. Si casa lui se va numi in Israel „casa celui descaltat.”

La vârsta sa, Caleb ar fi trebuit să se gândească serios la moştenitori. În rapoartele genealogice ulterioare, Caleb este arătat ca având fii. El ar fi trebuit să fie dornic să le lase cât mai mult cu putinţă. Deoarece Acsa era fiica lui, orice teritoriu care i-ar fi fost dat ei ar fi ieşit efectiv din proprietatea familiei lui Caleb şi ar fi ajuns o parte din proprietatea soţului ei. Nu ştim exact ce a determinat-o pe Acsa să ceară un teren, dar ştim că refuzul ar fi fost de înţeles şi conform cu normele sociale de protejare a moştenirii.

Surprinzător, Caleb îi dă nu numai un teren, ci şi izvoare. Şi nu doar un izvor, ci atât izvoarele de sus, cât şi izvoarele de jos.

Generozitatea are efect în ambele direcţii. În Proverbe 11,25, se spune că „Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el”. Faptul că nu suntem gata să dăruim cu generozitate este un semn, probabil, că încă nu am primit.

8. Ce implicaţii are istoria aceasta pentru viaţa noastră spirituală în domeniul iertării, de exemplu? Matei 6,15 şi 18,21-35

Matei 6

15. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.

Matei 18

21. Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: „Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.
23. De aceea, Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai.
24. A inceput sa faca socoteala si i-au adus pe unul care ii datora zece mii de galbeni.
25. Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui si tot ce avea, si sa se plateasca datoria.
26. Robul s-a aruncat la pamant, i s-a inchinat si a zis: „Doamne, mai ingaduie-ma, si-ti voi plati tot.”
27. Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si i-a iertat datoria.
28. Robul acela, cand a iesit afara, a intalnit pe unul din tovarasii lui de slujba care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: „Plateste-mi ce-mi esti dator.”
29. Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, il ruga si zicea: „Mai ingaduie-ma, si-ti voi plati.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat in temnita, pana va plati datoria.
31. Cand au vazut tovarasii lui cele intamplate, s-au intristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si i-a zis: „Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat.
33. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau cum am avut eu mila de tine?”
34. Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora.
35. Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau.”

Putem să dăm numai ce avem. Dacă nu suntem în stare să iertăm, atunci este un semn sigur că nu am cerut iertarea lui Dumnezeu pentru noi înşine. Caleb primise binecuvântări de la Dumnezeu şi era fericit să le împărtăşească. El a arătat o modalitate de a fi generos care a trecut dincolo de normele sociale din timpul lui.

Cât de generos eşti cu ce ai? Pe măsură ce ai mai mult, eşti mai doritor să împarţi cu alţii sau tinzi să aduni pentru tine? Cum poţi să înveţi să fii mai doritor să dăruieşti din ce ai pentru a le face bine altora?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO