Moartea lui Solomon marchează un alt moment hotărâtor din istoria lui Israel. Abordarea administrativă încăpăţânată, legile recrutărilor pentru muncă obligatorie şi experienţele pluralismului religios au condus toate la marea tensiune de la începutul domniei lui Roboam, fiul lui Solomon.

7. Ce putem învăţa din istoria lui Roboam despre atitudinea faţă de puterea pe care o avem în diferitele situaţii ale vieţii? Ce putem să învăţăm din greşeala lui? 1 Regi 12,1-16

1 Regi 12

1 Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să -l facă împărat.
2 Cînd a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.
3 Au trimes să -l cheme. Atunci Ieroboam, şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
4 ,,Tatăl tău ne -a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l -a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.„
5 El le -a zis: ,,Duceţi-vă, şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.„ Şi poporul a plecat.
6 Împăratul Roboam s’a sfătuit cu bătrînii cari fuseseră pe lîngă tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: ,,Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?„
7 Şi iată ce i-au zis ei: ,,Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer, şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.„
8 Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i -l dădeau bătrînii, şi s’a sfătuit cu tinerii cari crescuseră cu el şi cari erau împrejurul lui.
9 El a zis: ,,Ce mă sfatuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: ,Uşurează-ne jugul pe care l -a pus peste noi tatăl tău?„
10 Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: ,,Să spui aşa poporului acestuia care ţi -a vorbit astfel: ,Tatăl tău ne -a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni -l!` Să le vorbeşti aşa: ,Degetul meu cel mic va fi mai gros decît coapsele tatălui meu.
11 Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi -l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.„
12 Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: ,,Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!„
13 Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i -l dăduseră bătrînii,
14 şi le -a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: ,,Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu vi -l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.„
15 Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care -l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.
16 Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu -l ascultă, poporul a răspuns împăratului: ,,Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!„ Şi Israel s’a dus în corturile lui.

După despărţirea dintre Iuda şi Israel, poporul lui Dumnezeu, care fusese unit cândva, a început să meargă în direcţii diferite. Pentru că centrul de închinare, de jertfe şi de adorare era în Iuda, împăratul Ieroboam I al lui Israel a cerut să fie făcuţi doi viţei de aur (1 Regi 12,26-29) şi a instituit două locuri de închinare, cu altare – unul la Betel şi altul în Dan. În continuare, timp de două sute de ani, israeliţii au avut o experienţă cu suişuri şi coborâşuri. Unii împăraţi au urmat (cel puţin cu o jumătate de inimă) chemarea lui Dumnezeu la pocăinţă, alţii au refuzat cu încăpăţânare să-i asculte pe profeţi. Dinastiile s-au schimbat, iar asasinatele politice au fost nume roase. De la Ieroboam I la ultimul împărat al lui Israel în Samaria, Osea, au domnit douăzeci de împăraţi, fapt care a arătat starea de instabilitate a ţării. În cele din urmă, în anul 733 î.Hr., Samaria a fost cucerită de asirieni, iar Israel a fost dus în robie.

1 Regi 12

26 Ieroboam a zis în inima sa: ,,Împărăţia s’ar putea acum să se întoarcă la casa lui David.
27 Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.„
28 După ce s’a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: ,,Destul v’aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te -a scos din ţara Egiptului.„
29 A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celalt l -a pus în Dan.

De cealaltă parte a graniţei, lucrurile nu au stat mult mai bine. Dinastia davidiană a fost păstrată, dar nu toţi urmaşii lui David au urmat exemplul credinţei strămoşului lor. Unii împăraţi, ca Iosafat, Ezechia şi Iosia, au încercat să se întoarcă la Domnul şi, în acelaşi timp, au condus seminţia lui Iuda la pocăinţă. Eforturile lor au fost susţinute de zeci de profeţi care au rostit îndrumări pentru situaţii specifice şi pentru nevoile sociale şi spirituale deosebite din Iuda.

În anul 586 î.Hr., Ierusalimul a căzut în mâinile babilonienilor. Conducătorii şi o mare parte din populaţie au fost luaţi în Babilon. Templul a fost nimicit. „Experimentul” regalităţii a ajuns astfel la final.

Cineva ar putea să creadă că, odată cu dezastrul distrugerii şi al robiei babiloniene, poporul iudeu a ajuns la sfârşitul existenţei. Ce ne spune restabilirea lui după nenorocirea aceasta despre răbdarea şi harul lui Dumnezeu? În ce fel ai văzut aceeaşi răbdare şi acelaşi har în viaţa ta? Care ar trebui să fie reacţia ta faţă de harul acesta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO