Oricât de bună ar fi, „Legea” (ceremonială, morală, sau chiar ambele) nu poate să facă pentru noi lucrul de care avem cea mai mare nevoie – să ofere un mijloc pentru mântuire, un mijloc de a fi salvaţi de condamnarea la moarte pe care o aduce păcatul. Pentru acest lucru, avem nevoie de Isus.

3. Ce a făcut pentru noi Hristos, iar Legea, prin însăşi natura ei, nu poate să facă? Romani 8,3.4

Romani 8

3 Căci-lucru cu neputinţă Legii, întrucît firea pămîntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e ,,firea pămîntească„.) o făcea fără putere-Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimeţînd, din pricina păcatului, pe însuş Fiul Său într’o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului.

Dumnezeu a oferit un remediu „trimiţând pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului”, şi „a osândit păcatul în firea pământească”. Întruparea lui Hristos a fost un pas important în Planul de Mântuire. Este bine să înălţăm crucea, dar, în realizarea Planului de Mântuire, viaţa lui Hristos „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” a fost, de asemenea, extrem de importantă.

Ca urmare a lucrării săvârşite de Dumnezeu, prin trimiterea lui Hristos, nouă ne este cu putinţă să îndeplinim cerinţele drepte ale Legii, adică să facem lucrurile bune pe care le cere Legea. „Sub Lege” (Romani 6,14), lucrul acesta a fost imposibil, dar „în Hristos” este posibil.

Romani 6

14 Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.

Totuşi trebuie să ne aducem aminte că a împlini cerinţele Legii nu înseamnă a împlini Legea suficient de bine, ca să câştigăm mântuirea. Lucrul acesta nu a fost niciodată o opţiune. Ci înseamnă pur şi simplu a trăi viaţa pe care Dumnezeu ne face în stare să o trăim, înseamnă o viaţă de ascultare, în care am „răstignit firea pământească cu toate patimile şi poftele ei” (Galateni 5,24), o viaţă în care reflectăm caracterul lui Hristos.

Galateni 5

24 Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.

În versetul 4, „a trăi” este o expresie care înseamnă „a ne comporta”. Cuvântul fire pământească sugerează aici pe cineva nerenăscut, indiferent dacă este înainte sau după convertire. A trăi după îndemnurile firii pământeşti înseamnă a fi condus de dorinţele egoiste. Prin contrast, a trăi după îndemnurile Duhului înseamnă a împlini cerinţele drepte ale Legii. Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem să împlinim aceste cerinţe. Numai în Hristos Isus se află libertatea de a face tot ce ne cere Legea. Fără Hristos, nu există o asemenea libertate. Cel care este robit de păcat constată că este imposibil să facă binele pe care alege să-l facă.

Cât de bine împlineşti Legea? Lăsând la o parte orice concept legat de câştigarea mântuirii prin Lege, se împlineşte în viaţa ta „neprihănirea Legii? Dacă nu, de ce? Ce fel de scuze neconvingătoare aduci pentru a-ţi îndreptăţi comportamentul?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO