Hristos nu trebuie să fie ascuns în inimă şi încuiat înăuntru ca o comoară râvnită, sacră şi plăcută, spre a se bucura de ea numai posesorul ei. Noi trebuie să-L avem pe Hristos în inima noastră ca un izvor de apă care ţâşneşte în viaţa veşnică, reîmprospătându-i pe toţi cei care vin în contact cu noi. Noi trebuie să-L mărturisim pe Hristos deschis şi cu curaj, arătând în caracterul nostru blândeţea, umilinţa şi iubirea Lui, până ce oamenii vor fi încântaţi de frumuseţea sfinţeniei. Nu este cea mai bună cale de a ne păstra religia aşa cum astupăm parfumul în flacon, ca să nu-şi piardă mirosul.” – Ellen G. White, Counsels on Health, pag. 400.

Pacea lui Hristos, pacea lui Hristos – banii nu o pot cumpăra, talentul strălucitor nu o poate insufla, intelectul nu o poate asigura; ea este darul lui Dumnezeu. Religia lui Hristos – cum să-i fac pe toţi să înţeleagă pierderea lor cea mare, dacă nu ajung să aducă principiile ei în viaţa de toate zilele? Puterea creştinului constă în blândeţea şi în smerenia lui Hristos. Acestea sunt, într-adevăr, mai preţioase decât toate lucrurile pe care le poate făuri geniul sau le poate cumpăra bogăţia. Dintre toate lucrurile care sunt căutate, îndrăgite şi cultivate, nu există nimic atât de valoros înaintea lui Dumnezeu ca o inimă curată, o dispoziţie îmbibată cu recunoştinţă şi pace.” – Ellen G. White, Counsels on Health, pag. 403, sublinierea noastră.

Întrebări pentru discuţie:

1. Dumnezeu făgăduieşte să sporească bucuria în viaţa acelora care sunt blânzi şi smeriţi. De ce crezi că pot fi bucuroşi oamenii blânzi şi smeriţi? Menţionează câteva motive. În ce fel cultivarea acestei roade a Duhului, care este blândeţea, îţi poate îmbunătăţi viaţa de fiecare zi?

2. În ce situaţii crezi că blândeţea poate fi interpretată greşit drept slăbiciune?

3. Toată această discuţie în legătură cu blândeţea ridică o întrebare: Creştinii nu trebuie să se ridice niciodată să-şi susţină drepturile? Oare să îngăduim întotdeauna să fim călcaţi în picioare şi nedreptăţiţi, fără să facem nimic ca să ne apărăm? Există vreun echilibru care trebuie păstrat în această privinţă? Dacă da, cum îl putem găsi?

4. Nietzsche susţinea că religia creştină este o religie inventată pentru cei care sunt slabi, care nu au putere şi care, de aceea, ajung să considere trăsături precum smerenia şi blândeţea ca fiind ceva bun şi de dorit. Cum ai răspunde unui asemenea argument?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO