Bucurie în ascultare (Ioan 15,11)

3. Citeşte Ioan 15,10.11. De ce leagă Isus bucuria? Cum se realizează acest lucru la nivel practic? Cu alte cuvinte, de ce lucrul acesta ar trebui să conducă la bucurie?

Ioan, 15
10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.
11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.

„Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Ps. 1,2)

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Ps. 40,8)

Nu există bucurie mai mare decât aceea de a asculta de voia lui Dumnezeu. Deşi ar putea părea că accentuarea ascultării de Legea lui Dumnezeu nu face altceva decât să sporească simţământul de vinovăţie care apasă conştiinţa, realitatea este că ascultarea de voia lui Dumnezeu aduce eliberare. Să nu uităm că neascultarea a fost aceea care a generat război în cer şi care a adus păcatul şi moartea pe această planetă. Toată durerea şi toată suferinţa umană sunt rezultatul faptului că omul a păşit în afara voinţei exprimate a lui Dumnezeu. Prin urmare, ascultarea de voia lui Dumnezeu, prin credinţă, va contribui la recăpătarea bucuriei.

4. Citeşte Psalmi 19,8; Ieremia 15,6 şi Matei 7,21-27. Cum leagă aceste pasaje ascultarea de bucurie?

Psalmii, 19
8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.

Ieremia, 15
6 „M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta şi te nimicesc: sunt sătul de milă.

Matei, 7
21 Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
23 Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
24 De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.
25 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

Chiar dacă Biblia arată foarte clar că noi nu suntem mântuiţi prin fapte, ea arată la fel de clar şi că faptele reprezintă un aspect inseparabil a ceea ce înseamnă să ai mântuirea. Faptele descoperă înaintea universului realitatea mântuirii noastre, realitatea consacrării noastre faţă de Dumnezeu. Să numeşti pe cineva legalist pentru simplul fapt că acea persoană este fermă în ceea ce priveşte ascultarea de voia lui Dumnezeu înseamnă, de fapt, să cazi în capcana cu privire la care ne-a avertizat Isaia: „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciune în loc de dulceaţă şi dulceaţă în loc de amărăciune!” (Is. 5,20)

Cum ai cunoscut personal bucuria care vine din ascultare? Sau, ca să punem întrebarea din perspectiva negativă: Cum ai cunoscut durerea şi suferinţa care vin din neascultarea de Domnul?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO