Studiu suplimentar

Omul de ştiinţă Arthur Zajonc a umplut o cutie cu lumină. Dar a făcut în aşa fel, încât lumina aceasta să nu fie deloc reflectată de suprafeţele interioare ale cutiei. Înăuntrul cutiei era lumină şi doar lumină. Acum, dacă ai fi privit înăuntru, la lumină, ce ai fi văzut? Cum arată lumina singură, în ea însăşi?

Întuneric complet, adânc, întunecimea spaţiului gol, iată ce ai fi văzut. Dacă nu este reflectată de ceva sau dacă tu nu te uiţi direct în ea, lumina este invizibilă.

Apoi, Zajonc a luat o vergea şi a mişcat-o prin întunericul cutiei. Pe partea dinspre care intra lumina, vergeaua era luminată. Arăta ca şi când o lumină lungă şi subţire ar fi luminat doar vergeaua şi nimic altceva, chiar dacă lumina era pretutindeni în cutie (ca şi când aceasta ar fi fost plină cu apă). Doar atunci când este reflectată de ceva (vergeaua) lumina devine vizibilă. Altfel, ea este întuneric.

Pe Pământ, lumina soarelui, revărsându-se pe cer, face ca acesta să pară albastru, gri sau roşu, în funcţie de vreme şi de momentul zilei. Pe Lună, indiferent câtă lumină solară s-ar revărsa, dacă ai privi în sus, ai vedea exact ce ai fi văzut în cutia lui Zajonc: întuneric pur, întunecimea spaţiului gol. Şi aceasta pentru că Luna nu are atmosferă, nu are aer, nici umiditate şi niciunul dintre gazele şi vaporii care, reflectând lumina solară, să-i transforme „cerul” într-o panoplie de culori care să domnească în înalturile de acolo. Ideea centrală? Dacă nu este reflectată de ceva, lumina apare ca un întuneric complet.

Întrebări pentru discuţie:

1. Ce lecţii spirituale cu privire la dragoste am putea învăţa din pasajul de mai sus, care vorbeşte despre natura luminii? Vezi 1 Ioan 1,5; 2,9-11; 4,8; Luca 11,35.

1 Ioan, 1
5 Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric.

1 Ioan, 2
9 Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum.
10 Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.
11 Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

1 Ioan, 4
8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

Luca, 11
35 Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întuneric.

2. Gândeşte-te mai mult la acest aspect, al iubirii faţă de cei care ne sunt duşmani. Luca 23,34 spune: „Isus zicea: ’Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!’” Tu te rogi pentru duşmanii tăi? Este dificil să avem o atitudine corectă faţă de cei care ne urăsc, ne tratează urât sau chiar ne persecută. Dar faptul de a ne ruga pentru duşmani ne schimbă nouă inima şi atitudinea faţă de ei. Atunci când ne rugăm pentru cei care ne persecută şi ne urăsc, noi începem să-i privim ca pe nişte semeni de-ai noştri, care au nevoie de harul lui Dumnezeu tot aşa cum avem şi noi. Cum putem cultiva atitudinea de a ne ruga pentru cei pe care simţim că, mai degrabă, i-am blestema?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO