Dragostea este multidimensională (Deut. 6,5)
„Isus i-a răspuns: ’Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’” (Mat. 22,37-39; vezi şi Deut. 6,5)
Deuteronomul, 6
5 Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Aşa cum se întâmplă în toate lucrările scrise şi în diferitele tradu ceri ale Bibliei cuvintele alese pot să difere. De exemplu, „Pomul era înfrunzit” poate să sune într-o traducere „Copacul era înfrunzit”, iar în alta „Arborele era înfrunzit”. Şi toate aceste descrieri vor fi corecte. De aceea, pentru a studia roada Duhului, trebuie să definim semnificaţiile cuvintelor apelând la limba în care a fost scris textul original. În Deuteronom 6,5, cuvântul ebraic pentru dragoste este ahabta, care se referă în primul rând la dragostea manifestată prin voinţă, prin raţiune şi prin acţiuni, nu la cea manifestată prin sentimente sau prin emoţii. Este cel mai înalt şi mai nobil fel de dragoste, pentru că ea îl motivează pe om să facă ceea ce este drept şi nobil, indiferent de ceea ce simte. Astfel, dragostea despre care vorbeşte Isus este cea mai nobilă, mai pură şi mai măreaţă formă de dragoste, pe care fiecărui om i se porunceşte să o aibă faţă de Dumnezeu.
Poporul iudeu ştia deja că cea dintâi poruncă era să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul lor şi, aşa cum adaugă Marcu, cu toată puterea lor (vezi Marcu 12,30). Prin menţinerea celor patru aspecte ale fiinţei umane, Isus face apel la tot ceea ce înseamnă o persoană. Cu alte cuvinte, El spune: „Trebuie să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta”.
Marcu, 12
30 şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta’; iată porunca dintâi.
1. Citeşte Matei 7,12 şi Matei 22,39. Care este ideea principală pe care o subliniază aceste texte? În ce fel este aceasta esenţială pentru întregul concept al dragostei?
Matei, 7
12 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.
Matei, 22
39 Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’
Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi înseamnă să-i iubeşti pe toţi oamenii cu toată inima ta. Dragostea despre care este vorba în această „a doua poruncă” este aceeaşi cu dragostea din „cea dintâi poruncă”. Este dragostea în acţiune, care implică voinţa şi intenţia. Să ne iubim aproapele ca pe noi înşine înseamnă să avem grijă de o altă persoană în acelaşi fel în care avem grijă de noi înşine.
Este uşor să vorbim despre a-i iubi pe alţii ca pe noi înşine; ceea ce nu este uşor însă este să facem concret acest lucru. Cum te descurci în această privinţă? Cum poţi să înveţi să mori faţă de eul personal, ca să slujeşti nevoilor altora?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
