Cetăţile de scăpare (1)
5. Ce poruncă a dat Domnul în Numeri 35,6.9-12 şi din ce motiv?
Numeri, 35
6 Dintre cetăţile pe care le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi.
9 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
11 să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
12 Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
În momentul acela, în Israelul antic nu funcţiona niciun sistem de justiţie. Dacă un om omora pe cineva în mod accidental sau în mod intenţionat, ruda cea mai apropiată a victimei devenea „răzbunătorul sângelui” (Deut. 19,12) şi executa dreptatea. Pentru a împiedica pedepsirea nejustificată a unui om, a fost stabilit un sistem format din şase cetăţi levitice (câte trei de fiecare parte a Iordanului), în care vinovatul putea să se adăpostească (Iosua 20,1-7).
Iosua, 20
1 Domnul a vorbit lui Iosua, şi a zis:
2 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Hotărâţi-vă cum v-am poruncit prin Moise, cetăţi de scăpare,
3 unde să poată fugi ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie, fără să aibă vreun gând să-l omoare; ele să vă fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui.
4 Ucigaşul să fugă într-una din aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii cetăţii, şi să spună întâmplarea lui bătrânilor cetăţii aceleia; ei să-l primească la ei în cetate, şi să-i dea o locuinţă, ca să locuiască împreună cu ei.
5 Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu dea pe ucigaş în mâinile lui; căci fără să vrea a omorât pe aproapele lui, şi fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.
6 El să rămână în cetatea aceasta până se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat, până la moartea marelui preot care va fi atunci în slujbă. Atunci, ucigaşul să se întoarcă şi să intre iarăşi în cetatea şi în casa lui, în cetatea de unde fugise”.
7 Ei au pus deoparte Chedeşul, în Galileia, în muntele lui Neftali; Sihemul în muntele lui Efraim; şi Chiriat-Arba, sau Hebronul, în muntele lui Iuda.
Totuşi, în Numeri 35,12, se precizează un lucru important: fuga în cetate nu garanta în mod automat şi acordarea de azil permanent. În unele cazuri, era vorba de un refugiu temporar, de care ucigaşul beneficia „înainte de a se înfăţişa în faţa adunării, ca să fie judecat”, şi anume până se descoperea adevărul. Cetăţile acestea nu ofereau ceea ce azi am putea numi „imunitate diplomatică” (privilegiul acordat unui diplomat care comite o infracţiune într-o ţară-gazdă şi care nu este judecat pentru fapta lui). Cetăţile acestea au fost aduse la existenţă cu scopul de a preveni pedepsirea nejustificată a unei persoane.
Numeri, 35
12 Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
6. Citeşte Numeri 35,9-21. Cum înţelegem această formă de dreptate în lumina Evangheliei?
Numeri, 35
9 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
11 să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
12 Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
13 Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.
14 Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de scăpare.
15 Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel ce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
16 Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fier, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
17 Dacă-l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
18 Dacă-l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mână, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
19 Răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş; când îl va întâlni, să-l omoare.
20 Dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau dacă-l pândeşte şi aruncă ceva asupra lui şi moare,
21 sau dacă-l loveşte cu mâna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sângelui să omoare pe ucigaş, când îl va întâlni.
Unii oameni nu pot înţelege cum poate fi împăcată această poruncă cu textele biblice despre iertare sau despre întoarcerea celuilalt obraz. Însă aici este vorba de un cod penal. Hristos a predicat Evanghelia iertării şi a harului, dar aceasta nu înseamnă că nelegiuirile, mai ales cele odioase precum crima, pot rămâne nepedepsite de societate. Situaţia se schimbă totuşi în întregime, dacă ucigaşul se pocăieşte înaintea lui Dumnezeu. Poate funcţiona normal o societate în care crima nu este pedepsită? Vedem aici modul în care Dumnezeu are grijă ca uciderea, unul dintre păcatele cele mai mari, să fie tratată cu dreptate şi în mod corect.
Să presupunem că ştii pe cineva a cărui rudă a fost ucisă şi că acuzatul, fiind dovedit vinovat, este condamnat. Familia victimei are un cuvânt de spus în stabilirea verdictului: fie pedeapsa cu moartea, fie închisoarea pe viaţă. Ce sfat i-ai da familiei şi de ce? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul în cadrul grupei.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
