Studiu suplimentar
Studiaţi textele de mai jos, unde ni se prezintă evenimentele despre care a ales Moise să le vorbească israeliţilor din a doua generaţie. Cuvintele lui se bazează pe principiul: „Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita felul în care ne-a condus Domnul şi lecţiile pe care ni le-a oferit El în istoria noastră.” – Ellen G. White, Schiţe din viaţa mea (ediţia 2004), pag. 185.
1. Num. 25,9; 26,1: Urgia de la Sitim, în care au murit douăzeci şi patru de mii de oameni
Numeri, 25
9 Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.
Numeri, 26
1 În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron:
2. Num. 26,9-11: Răscoala lui Core, Datan şi Abiram
Numeri, 26
9 Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din cei ce erau chemaţi la adunare, şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, când cu răscoala lor împotriva Domnului.
10 Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră, şi când a mistuit focul pe cei două sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pildă.
11 Fiii lui Core, n-au murit.
3. vers. 19: Er şi Onan, fiii lui Iuda
Numeri, 26
19 Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului
4. vers. 61: Preoţii Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron
Numeri, 26
61 Nadab şi Abihu au murit, când au adus înaintea Domnului foc străin.
5. vers. 63-65: Prima generaţie a murit în pustie, în afară de Caleb şi de Iosua.
Numeri, 26
63 Aceştia sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
64 Între ei, nu era nici unul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai.
65 Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustie, şi nu va rămâne nici unul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.”
Majoritatea acestor evenimente au fost trăite de israeliţii din a doua generaţie. De ce a ales Moise să amintească despre aceste tragedii din istoria evreilor? Apostolul Pavel ne explică motivul: „Aceste lucruri li s-au întâmplat, ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Cor. 10,11)
Întrebări pentru discuţie
1. Cum poate o generaţie să transmită valorile, convingerile şi zelul ei generaţiei următoare? Ar trebui ca o generaţie să se aştepte ca generaţia nouă să aibă acelaşi fel de experienţe şi de credinţă?
2. Meditează mai mult la rolul pe care îl avem în biserică. În primul rând, care este misiunea bisericii în ansamblu? Care este partea noastră? Trebuie să fim întotdeauna dispuşi să oferim? În ce situaţie este potrivit să primim?
3. Ce greşeli au făcut copiii lui Israel în călătoria lor prin pustie? Ne aflăm în primejdia de a repeta greşelile lor? Care sunt învăţăturile cele mai importante pe care le putem extrage din experienţele lor? Cum putem să ne ferim de capcanele în care au căzut ei? Sau, dacă am căzut deja, ce putem face ca să ieşim din ele?
Rezumat: Moise era încă în viaţă şi era numai potrivit ca Domnul să-i spună să îi dea generaţiei a doua ultimele îndrumări, să reafirme credinţa şi totodată să îl numească pe Iosua să fie conducător al poporului, sub călăuzirea lui Dumnezeu.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
