joi, 17 decembrie 2009
0

La hotarul Canaanului

A trecut mult timp şi s-a ridicat o nouă generaţie, mai mult decât dornică să iasă din deşert şi să aibă, în sfârşit, o patrie a ei. Unii erau chiar foarte nerăbdători să se stabilească într-un loc.

6. Ce situaţie este descrisă în Num. 32,1-5? De ce a fost făcută această cerere?

Numeri, 32
1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
2 Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
3 „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,
4 ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”
5 Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.”

Răspunsul lui Moise se găseşte în Numeri 32,6-15. El nu este încântat de idee şi consideră că dorinţa acestor oameni este păcătoasă. De aceea o compară cu ocazia în care părinţii lor au ajuns la graniţă şi se pregăteau să intre în ţară. Deosebirea era că, de data aceasta, motivele lor erau diferite. În ocazia aceea, părinţii lor s-au speriat de locuitorii ţării şi nu au avut suficientă încredere în Dumnezeu ca să intre în ţară. În această ocazie, însă, oamenilor nu le era frică, ci le-a plăcut ţinutul în care se aflau şi şi-au dorit să rămână acolo.

Numeri, 32
6 Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?
7 Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?
8 Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească ţara.
9 S-au suit până la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.
10 Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea, şi a jurat zicând:
11 ,Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,
12 afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.
13 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.
14 Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.
15 Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.”

7. Ce au răspuns fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi ce le-a spus Moise? Num.32,16-42

Numeri, 32
16 Ei s-au apropiat de Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
17 apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
18 Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,
19 şi nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”
20 Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
21 dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,
22 şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, – atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.
23 Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.
24 Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”
25 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
26 Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;
27 iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”
28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
29 El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.
30 Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”
31 Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.
32 Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”
33 Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35 Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
36 Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
37 Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
38 Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.
39 Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mâna pe el; au izgonit pe Amoriţii care erau acolo.
40 Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.
41 Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat târgurile, şi le-a numit târgurile lui Iair.
42 Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Răspunsul rubeniţilor şi al gadiţilor a arătat că ei erau dispuşi să participe la cucerirea ţării împreună cu fraţii lor. Deşi îşi doreau foarte mult să ia în stăpânire ţinutul în care poposiseră, ei nu erau egoişti. Erau foarte încântaţi de regiunea aceea, dar doreau totuşi să vadă că şi ceilalţi israeliţi îşi primeau partea, înainte ca ei să se stabilească acolo.

Înţelegând dorinţa lor, Moise i-a avertizat astfel: „păcatul vostru vă va ajunge” (vers. 23). Totuşi i-a crezut pe cuvânt şi a stabilit condiţiile împreună cu ei.

Gândeşte-te la relaţia pe care o ai cu biserica în ansamblu. Eşti preocupat mai mult de cât oferi bisericii sau de cât primeşti de la ea? Ce afli despre tine din răspunsul la această întrebare? Este posibil ca, în unele situaţii, să ai nevoie mai mult să primeşti decât să oferi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO