Lumea este trecătoare (1 Ioan 2,17)

În versetul 16, apostolul ne aduce primul argument pentru care ar trebui să nu iubim lumea: iubirea de lume şi dragostea faţă de Tatăl sunt incompatibile.

1 Ioan, 2
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

7. Ce argument mai aduce Ioan în versetul 17?

1 Ioan, 2
17 Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.

Nu are sens să iubim lumea, întrucât ea este trecătoare. Este mai bine şi mai înţelept să alegem ceea ce este veşnic. În felul acesta, noi înşine vom avea viaţa veşnică.

Oamenilor le place să guste clipa; ei sunt atraşi de lumea materială şi pun preţ numai pe lucrurile care se văd. De aceea, Pavel spune ceva asemănător cu Ioan: „să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El, în slavă.” (Col. 3,1-4) şi „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Cor. 4,18)

8. Ce ne spun următoarele versete din Biblie despre lume şi planeta Pământ? Dan. 2,35; 1 Cor. 7,31; 2 Petru 3,10-12.

Daniel, 2
35 Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul.

1 Corinteni, 7
31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.

2 Petru, 3
10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

În 1 Ioan 2,8, Ioan a afirmat deja că întunericul se împrăştie. Acum, el foloseşte acelaşi verb şi spune că lumea şi pofta ei trec. Odată cu întruparea lui Isus, Lumina, a fost inaugurată o eră nouă. Lucrurile din lumea aceasta sunt trecătoare; lucrul acesta ar trebui să fie clar pentru toţi. Soluţiile politice nu pot fi niciodată soluţii absolute într-o lume care trece şi în care şi noi trecem odată cu ea.

1 Ioan, 2
8 Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar.

Dacă lumea trece, noi cum putem supravieţui? Ioan ne dă următorul răspuns: prin împlinirea voinţei lui Dumnezeu. Cunoaşterea adevărului este foarte importantă şi Ioan încearcă să-i respingă pe învăţătorii mincinoşi împreună cu înţelegerea lor greşită despre Isus şi despre păcat. Totodată însă, este important să duci o viaţă de ascultare. Etica nu poate fi separată de teologie. Cuvintele evlavioase şi doctrinele corecte nu sunt suficiente. Trebuie să punem în practică ceea ce ştim.

Să nu ne acomodăm în lumea aceasta într-atât încât să uităm ţinta noastră veşnică; să nu renunţăm la dragostea noastră faţă de Dumnezeu, cedând atracţiei faţă de lucrurile şi atitudinile care I se împotrivesc.

Cu ce aspecte ale efemerităţii lucrurilor de pe pământ te confrunţi zilnic? Ce anume înţelegi din aceasta? De ce ne vine mai uşor să trăim ca şi cum aceste lucruri ar fi veşnice?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO