Probleme cu lumea

„Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci din lume.”

Versetul 15 vorbeşte în general despre iubirea de lume, iar versetul 16 ne oferă câteva detalii.

5. Ce înseamnă să iubeşti lumea? 1 Ioan 2,16

1 Ioan, 2
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

_______________________________________________________________________________________________

Ioan menţionează trei lucruri: (1) pofta firii pământeşti (trupului, KJV), (2) pofta ochilor şi (3) lăudăroşia vieţii. Ioan spune că aceste trei lucruri nu sunt de la Tatăl, ci din lume; totuşi, trupul, ochii şi viaţa le-am primit de la Dumnezeu. Atunci, care este problema? Cu privire la ce ne avertizează Ioan?

Pofta firii pământeşti se referă evident la patimi, deşi nu aceasta este singura semnificaţie a acestei expresii (vezi Gal. 5,19-21).

Galateni, 5
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Pofta ochilor, deşi este înrudită cu pofta firii pământeşti, este mai profundă decât aceasta, se referă la gânduri, la dorinţe, la lucrurile pe care le vedem şi pe care dorim să le avem (Exod 20,17).

Exodul, 20
17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.

6. Ce vrea să spună Ioan prin „lăudăroşia vieţii”? Ce înseamnă ea şi de ce este atât de rea? Vezi Iov 12,10, Fapte 17,28.

Iov, 12
10 El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

Faptele apostolilor, 17
20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.”

______________________________________________________________________________________________

Cuvintele „lăudăroşia vieţii” denotă independenţa de Dumnezeu. Este ideea că noi ne-am creat singuri şi că, prin urmare, merităm toată slava şi cinstea pentru realizările noastre. „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem” (Ps. 100,3). Dimpotrivă, când înţelegem că fiecare respiraţie, fiecare bătaie a inimii, tot ce vom avea vreodată şi tot ce vom fi le primim de la Dumnezeu, de care depindem în întregime, mândria nu va avea loc în inima noastră. Ştiind că suntem nişte fiinţe căzute, că însăşi existenţa noastră depinde cu totul de harul şi de bunăvoinţa lui Dumnezeu, ştiind că nu avem nicio posibilitate de a ne salva singuri de la moartea veşnică şi distrugere, trebuie să trăim cu umilinţă şi smerenie, nu cu mândrie. Lumea era desăvârşită înainte ca mândria să-l ducă pe Lucifer la cădere; noi trăim într-o lume nedesăvârşită şi trebuie să ne ferim de mândrie ca de o boală contagioasă.

Care este problema ta? Pofta firii pământeşti? Pofta ochilor? Lăudăroşia vieţii? Sau toate la un loc? Care este singura ta şansă de scăpare? Ce te împiedică să faci schimbările necesare?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO