Ce ştim? (1 Ioan 2,3-5)

1. După spusele lui Ioan, ce anume ştiu creştinii? 1 Ioan 2,3.5

1 Ioan, 2
3 Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
5 Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.

________________________________________________________________________________________________

În primul rând, ei au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu (vers. 3) şi apoi ei ştiu că sunt „în El” (vers. 5). Întrucât este vorba de viaţa veşnică sau de pierzarea veşnică (vezi Ioan 5,29), este important să ştim aceste lucruri. În acelaşi timp, trebuie să fim atenţi să nu transformăm această cunoştinţă într-un mijloc de mântuire. De altfel, tocmai această erezie vrea Ioan să o combată aici şi în alte pasaje: cunoaşterea, prin ea însăşi, nu aduce mântuirea.

Ioan, 5
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

Cunoaşterea (gnosis) era un termen esenţial în religia antică şi era un concept important în lumea religioasă din sec. I d.Hr. La începutul secolului al II-lea, probabil, ea s-a transformat într-o erezie a creştinismului şi se numea gnosticism. Gnosticii nu acordau decât puţină atenţie comportamentului moral. Ei puneau accent pe experienţa mistică şi pe miturile fantastice despre Dumnezeu şi despre natura omului, considerând că mântuirea e obţinută prin această cunoaştere tainică, şi nu prin credinţa în Domnul.

2. Ce ne spun textele următoare despre importanţa pe care o are cunoaşterea în Noul Testament? Mat. 13,11; Luca 1,34.77; Ioan 17,3; Rom. 3,20; 1 Cor. 8,1; 1 Tim. 2,4; 2 Petru 3,18; 1 Ioan 4,8.

Matei, 13
11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

Luca, 1
34 Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?”
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –

Ioan, 17
3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

Romani, 3
20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

1 Corinteni, 8
1 În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte.

1 Timotei, 2
4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

2 Petru, 3
18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.

1 Ioan, 4
8 Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

_______________________________________________________________________________________________

În Noul Testament, cuvântul a cunoaşte/cunoaştere are o semnificaţie teoretică şi teologică. Dar se referă şi la relaţii. „A-L cunoaşte pe Dumnezeu” înseamnă a avea o relaţie apropiată cu El. Ascultarea, dragostea şi ferirea de păcat arată că această relaţie există. Partea teoretică şi partea practică a cunoaşterii trebuie să meargă împreună.

Deşi foloseşte frecvent verbul a cunoaşte, Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere. Probabil că a evitat acest termen pentru a nu se face confuzie cu gnosticismul.

Îl cunoşti pe Domnul sau doar ai cunoştinţe „despre” El? Care este deosebirea? Ce schimbări poţi să faci? De ce este important să faci aceste schimbări?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO