Scopul scrierii acestor epistole
3. Ioan ne aminteşte în mod repetat motivul pentru care a scris prima epistolă. Ce ne spune el?
1 Ioan, 1
4 Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
1 Ioan, 2
12 Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.
13 Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.
14 V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.
1 Ioan, 5
13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
Toate aceste declaraţii sunt ferme şi încurajatoare. Totuşi contextul ne arată că ele trebuie înţelese din perspectiva problemelor serioase din bisericile cărora le este adresată epistola sa. Scrisoarea aceasta conţine câteva declaraţii tari cu privire la învăţătorii mincinoşi. Ei sunt numiţi antihrişti. Termenul acesta se găseşte de patru ori în 1 Ioan şi o dată în 2 Ioan. În rest, nu mai apare nicăieri în Biblie.
Aceşti „antihrişti” aveau idei greşite despre Isus Hristos, idei care aveau un anume impact asupra stilului lor de viaţă. Categoric, Ioan a simţit nevoia să abordeze aceste învăţături şi a făcut-o cu putere şi fără compromis.
Totuşi autorul prezintă un tablou pozitiv al creştinismului adevărat şi se concentrează asupra naturii lui pozitive. În contracararea erorilor teologice şi a erorilor etice ale învăţătorilor mincinoşi, Ioan aduce argumente în favoarea unităţii dintre Tatăl şi Fiul, a nevoii noastre de a fi iertaţi şi de a trăi conduşi de principiul dragostei.
El îi încurajează pe membrii bisericii, îi previne împotriva concepţiilor necorespunzătoare despre Hristos, le vorbeşte despre comportamentul creştin şi speră chiar să îi recâştige pe unii dintre cei care au părăsit biserica.
În 1 şi 3 Ioan, nu sunt amintite motivele pentru care au fost scrise scrisorile, însă putem să le descoperim. Scopul celei de-a doua epistole este acela de a-i avertiza pe membrii bisericii cu privire la învăţăturile şi etica greşită a învăţătorilor mincinoşi, amintite în 1 Ioan.
În 3 Ioan se face aluzie la o luptă pentru putere. Diotref a încercat să îşi însuşească toată puterea. Se pare că el încerca să îşi consolideze puterea, profitând de problema ereziilor.
Deşi nu diminuează gravitatea acestor învăţături false, Ioan le tratează punând accentul pe lucrurile pozitive. De aici putem deduce un principiu important – este foarte uşor să cazi în capcana luptei împotriva rătăcirii, în loc să îţi concentrezi atenţia asupra adevărului. Cum îi tratezi pe cei pe care îi consideri greşiţi: te gândeşti numai la greşeală, pierzând din vedere adevărul? Ce poţi face ca să te deprinzi să tratezi problemele într-o manieră pozitivă?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
