Conţinutul epistolelor

În prima epistolă a lui Ioan, descoperim o serie de subiecte importante, cu toate că avem impresia că apostolul nu pare a urmări un subiect în mod sistematic. Această observaţie i-a determinat pe unii cercetători să ajungă la concluzia că Ioan îşi prezintă argumentele într-un stil ciclic, şi anume, el reia subiectele din unghiuri diferite. Astfel, el prezintă aceleaşi lucruri, dar din perspective diferite.

2. Citeşte 2 Ioan. Urmăreşte direcţia în care se îndreaptă gândurile sale:

2 Ioan, 1
1 Prezbiterul către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul, –
2 pentru adevărull acesta care rămâne în noi, şi care va fi cu noi în veac:
3 Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste!

2 Ioan, 1
4 M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl.

2 Ioan, 1
5 Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă ci cea, pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii!
6 Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.

2 Ioan, 1
7 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!
8 Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.
9 Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă, şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!”
11 Căci cine-i zice: „Bun venit!” se face părtaş faptelor lui rele.

2 Ioan, 1
12 Aş avea să vă spun multe lucruri; dar nu voiesc să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală; ci nădăjduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13 Copiii surorii tale alese îţi trimit sănătate. Amin.

În 2 Ioan, apostolul îşi exprimă satisfacţia că toţi copiii „Alesei Doamne” umblă în adevăr. De asemenea, el vorbeşte despre dragoste şi despre ascultare şi apoi îşi îndreaptă atenţia spre învăţătorii mincinoşi, despre care aminteşte şi în prima lui epistolă. Şi aici foloseşte termenul antihrist. În concluzie, Ioan îşi exprimă dorinţa de a-i vizita pe destinatarii scrisorii şi le transmite salutări.

Există vreo legătură între primele două epistole şi 3 Ioan, în care, spre deosebire de acestea, nu este abordat subiectul învăţătorilor mincinoşi? Putem deduce că toate cele trei scrisori abordează o anume situaţie, însă din perspective diferite. În vreme ce 1 şi 2 Ioan avertizează împotriva învăţătorilor mincinoşi, după cât se pare, 3 Ioan transmite ideea că, într-o anumită situaţie, biserica a încercat să rezolve singură problema.

În multe locuri din lume, oamenii consideră că ideea „corectitudinii doctrinale” este specifică Evului Mediu; ea le aminteşte de perioada Inchiziţiei, în care oamenii erau torturaţi şi omorâţi, pentru că nu aveau o teologie destul de „corectă”. Prin urmare, mulţi resping în întregime această idee, susţinând că tot ce ne trebuie este dragostea, şi nu contează învăţătura. Totuşi, deşi pune accent pe dragoste, Ioan nu a ezitat să arate clar erorile teologice. Ce ne spune aceasta despre modul în care ar trebui să abordăm erorile teologice care se strecoară în biserica noastră?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO