Dumnezeu oferă mântuire

Istoria punerii la încercare a loialităţii lui Avraam este bine cunoscută. Dumnezeu i-a cerut să îl ia pe fiul lui, Isaac, şi să-l aducă jertfă. Neştiind ce i-a cerut Dumnezeu tatălui lui şi crezând că au plecat doar ca să aducă o jertfă, Isaac l-a întrebat de ce nu au luat cu ei un animal. Atunci, Avraam i-a răspuns în cuvinte profetice, care au răsunat ca un ecou pe paginile Vechiului şi Noului Testament: „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot” (Gen. 22,8).

1. Care este semnificaţia profetică a cuvintelor adresate de Avraam fiului său?
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________

2. Ce alte texte din Vechiul Testament arată spre răscumpărarea care avea să fie oferită prin Hristos? Ce ne spun ele? Vezi, de exemplu, Gen. 3,15, Exod 25,8, Isaia 53.

Geneza, 3
15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Exodul, 25
8 Să-Mi facă un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Isaia, 53
1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________

Isus Hristos este figura centrală a Vechiului Testament. Scopul serviciilor din sanctuarul pământesc era acela de a arăta către venirea lui Mesia (vezi Evrei 8 şi 9). Tot ce a avut loc înainte de venirea Sa în lume a fost doar o anticipare a crucii. Dumnezeu a intervenit la momentul potrivit. Când „a venit împlinirea vremii” (Gal. 4,4), Hristos a venit să locuiască printre noi.

„În orice generaţie şi în orice clipă se manifestase iubirea lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc decăzut. În pofida răutăţii oamenilor, semnele îndurării divine se arătaseră fără încetare. Şi când a venit împlinirea vremii, Divinitatea a fost glorificată prin aceea că a turnat asupra lumii un potop de har vindecător, care niciodată nu avea să fie oprit sau retras, până când Planul de Mântuire nu avea să fie împlinit.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 37

De la momentul în care a fost dată făgăduinţa venirii lui Mesia şi până la venirea Lui, a trecut mult timp. Ce ne spune acest lucru despre răbdare şi despre încrederea în Dumnezeu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO