Dumnezeu ne vorbeşte prin intermediul conştiinţei

„Conştiinţa” este uneori definită drept „facultatea sau principiul interior care ne ajută să decidem ce este bine şi ce este rău”. Chiar şi cei care nu cred în Dumnezeu ştiu, de regulă, ce este acceptabil din punct de vedere moral şi ce trebuie respins (Rom. 2,14.15). Creştinii cred că Dumnezeu este Autorul suprem al Legii şi că le-a dat oamenilor o conştiinţă. Păcatul a tocit sensibilitatea acestui instrument primit de la Dumnezeu, instrument care ne ajută să luăm decizii de ordin moral. În cele mai multe versiuni ale Bibliei, nu găsim cuvântul conştiinţă în Vechiul Testament, dar acesta este prezent de multe ori în Noul Testament. Deşi nu este folosit întotdeauna acest termen, ideea este prezentă în toată Scriptura.

3. Enumeră câteva situaţii din Scriptură în care ai observat lucrarea conştiin ţei în viaţa oamenilor. (Vezi, de exemplu, Gen. 42,18-23; Ioan 8,1-9; Mat. 27,3-5; Daniel 5.)

Geneza, 42
18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
19 Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile,
20 şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut.
21 Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.”
22 Ruben a luat cuvântul, şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?” Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.”
23 Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.

Ioan, 8
1 Isus S-a dus la muntele Măslinilor.
2 Dar dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.
5 Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ.
7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
8 Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ.
9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc

Matei, 27
3 Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor,
4 şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”
5 Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat.

_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________

Conştiinţa are un rol important, însă ea nu este întotdeauna vrednică de încredere. Întâlnim oameni care au o conştiinţă bună, dar care, în anumite circumstanţe, ajung să ia decizii cu totul contrare îndemnului acesteia. Conştient de acest lucru, în 1 Corinteni 4,4 apostolul Pavel face o declaraţie remarcabilă: „Conştiinţa mea este curată, dar asta nu înseamnă că sunt nevinovat. Domnul este Cel care mă judecă.” (Versiunea în limba engleză – NIV). Tot el ne avertizează că putem să ne împotrivim şoaptelor conştiinţei: unii oameni par a avea cugetul însemnat cu fierul roşu (1 Tim. 4,2), o conştiinţă care nu este curată (Tit 1,15). Pe de altă parte, putem să dobândim o conştiinţă mai sensibilă. Legătura cu Dumnezeu prin citirea regulată a Cuvântului Său şi prin comuniunea frecventă cu El în rugăciune ne vor ajuta să fim mai sensibili la glasul Duhului Sfânt, care poate să ne vorbească prin intermediul conştiinţei.

Cum iei deciziile importante? Îţi asculţi conştiinţa? De unde ştii că vocea conştiinţei nu este acoperită de alte voci din interiorul tău sau din jurul tău? De unde ştii dacă poţi să ai încredere în conştiinţa ta? Ţi s-a întâmplat vreodată să faci ceea ce îţi dicta conştiinţa şi să descoperi că ai luat o decizie greşită din punct de vedere moral? Ce ai învăţat din experienţa aceea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO