Mijlocirea lui Hristos şi menţinerea vieţii pe pământ

6. Ce influenţă are asupra naturii mijlocirea lui Hristos în Sanctuarul ceresc? Ioan 3,35; Col. 1,16.17; Evr. 1,3

Probabil că Pământul ar fi la fel de pustiu ca planeta Marte, dacă nu ar fi existat crucea lui Hristos şi mijlocirea Sa înaintea Tatălui. Aşa cum spuneam mai devreme, păcatul a avut un impact negativ asupra naturii, care poartă acum amprenta răzvrătirii şi a păcatului. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a abandonat natura. Psalmistul spune: „Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui” (Ps. 145,9). Modul în care Domnul are grijă să susţină pământul este considerat a fi tot o descoperire a dragostei lui Dumnezeu.

Dacă există un anumit element din creaţiunea lui Dumnezeu, pe care păcatul să-l ameninţe în mod direct, atunci acela este fenomenul misterios al vieţii de pe planeta noastră. Dumnezeu a hotărât, în dragostea Sa, să păstreze viaţa pe care a creat-o, chiar dacă ea era întinată de păcat. Pavel spune: „Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Fapte 17,28). Conservarea vieţii nu este rezultatul acţiunii mecanice a unor legi care funcţionează independent de Dumnezeu: „Corpul omului se află sub supravegherea lui Dumnezeu, dar el nu se aseamănă cu un ceas care odată pus în funcţiune, continuă să meargă fără o intervenţie exterioară. Inima bate, o pulsaţie este urmată de alta, o respiraţie este urmată de o altă respiraţie, însă fiinţa întreagă se află sub supravegherea lui Dumnezeu… Fiecare bătaie a inimii, fiecare respiraţie vine de la Cel care a suflat în nările lui Adam suflarea de viaţă, de la Cel omniprezent, de la Marele EU SUNT.” – Ellen G. White, Lucrarea medicală, pag. 9. Deşi păcătoşii merită moartea, viaţa lor pe pământ este menţinută prin harul lui Dumnezeu, lucru devenit posibil datorită crucii. Pavel şi Barnaba le-au spus unor păgâni: „[Dumnezeu] v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie” (Fapte 14,17). El face „să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană” (Ps. 104,14). Toate acestea sunt lucruri pe care fiinţele create de El nu le merită şi sunt o expresie a harului şi a dragostei lui Dumnezeu, manifestate prin Hristos (Mat. 5,45; Luca 6,35). Bunătatea lui Dumnezeu nu se limitează numai la cei care Îl slujesc, ci se extinde asupra fiecărei fiinţe omeneşti.

Gândeşte-te la implicaţiile studiului de azi: Fiecare om îşi datorează existenţa harului lui Hristos. În lumina acestui adevăr, cum ar trebui să îţi schimbi comportamentul faţă de ceilalţi? Cum te ajută el să înţelegi valoarea vieţii fiecărui om?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO