Mijlocirea lui Hristos şi lucrarea Duhului Sfânt
Pentru a înţelege mai bine natura dinamică a harului, teologii vorbesc de obicei despre harul general şi harul sfinţitor. Din perspectivă adventistă, harul general este bunăvoinţa lui Dumnezeu, manifestată faţă de păcătoşi prin conservarea vieţii pe planeta noastră şi prin lucrarea Duhului Sfânt în inima noastră, prin care ne cheamă la pocăinţă, la mărturisire şi schimbare. De obicei, prin harul sfinţitor se înţelege lucrarea Duhului Sfânt în inima celui care L-a primit pe Hristos ca Mântuitor personal. Moartea lui Hristos pe cruce a învăluit planeta noastră cu o atmosferă de har: „Prin darul nepreţuit al Fiului Său, Dumnezeu a înconjurat întreaga lume cu o atmosferă de har la fel de reală ca aerul care înconjoară globul. Toţi cei care aleg să respire această atmosferă dătătoare de viaţă vor trăi şi vor creşte până la statura de bărbaţi şi femei în Hristos Isus.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, pag. 68. Acesta este harul general, care se află la dispoziţia tuturor celor care îl primesc.
7. Ce dar le-a făgăduit Hristos ucenicilor şi care este rolul lui? Ioan 14,16.17; 16,8-11; Rom. 8,9-14
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Isus le-a spus ucenicilor că, după ce Se va duce la Tatăl, le va trimite un Mângâietor, care „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16,8). Acesta este harul general. Sarcina Duhului Sfânt este aceea de a-i face pe oameni conştienţi de păcat, de vinovăţie şi de despărţirea de Dumnezeu. În acelaşi timp, El le îndreaptă privirea spre crucea lui Hristos, singura cale de scăpare din starea lor disperată. Fără această lucrare a Duhului Sfânt, crucea nu îşi atinge scopul. Însă tocmai datorită crucii, Duhul Sfânt poate să lucreze în lume, îndreptând privirea păcătoşilor spre Isus, ca Mântuitor al lor.
Oamenii se pot împotrivi harului şi mulţi aleg să facă aşa. Harul nu ar mai fi har (nu-i aşa?), dacă li s-ar impune oamenilor cu forţa. Domnul respectă libertatea fiinţelor pe care le-a creat şi nimic nu ne dovedeşte mai bine acest lucru decât crucea.
În ce aspecte te împotriveşti îndemnurilor Duhului Sfânt? De ce? De ce este periculos să ne împotrivim chiar şi în lucrurile „mici”? Mai mult, cum putem să ne deprindem să ne supunem zi de zi îndemnurilor de sus?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO