3. Citeşte cu atenţie 2 Corinteni 5,18-21. Ce ni se spune aici despre împăcare?

Împăcarea înseamnă refacerea relaţiilor paşnice dintre indivizi sau dintre grupuri de indivizi care s-au aflat în vrajbă. De obicei, este nevoie de un mijlocitor sau de un intermediar. La această practică face Pavel referire pentru a explica ce înseamnă crucea. În primul rând, Dumnezeu a luat iniţiativa de a-i împăca pe păcătoşi cu Sine; cu alte cuvinte, în ciuda păcatului nostru, Dumnezeu încă ne mai iubea. În al doilea rând, Dumnezeu a folosit un Mijlocitor prin care împăcarea să poată fi posibilă. El „ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos” (2 Cor. 5,18); El „era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (vers. 19; trad. NIV „a împăcat lumea cu Sine prin Hristos”). Aceasta înseamnă că între Dumnezeu şi oameni exista o prăpastie imposibil de trecut, care necesita prezenţa unui Mijlocitor. În al treilea rând, ţinta împăcării suntem noi şi lumea. Dumnezeu „ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos” (vers. 18). Verbul este la timpul trecut, ceea ce ne arată că este exprimată o acţiune încheiată. Aceasta înseamnă că cei credincioşi se bucură chiar în acest moment de binecuvântările şi de roadele împăcării. În ceea ce priveşte lumea, citim că „Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine prin Hristos” (vers. 19). Contextul ne indică faptul că împăcarea lumii cu El este încă în desfăşurare; ea este diferită de împăcarea Lui cu credincioşii, care este un eveniment consumat. În al patrulea rând, împăcarea, ca proces, constă în două acte divine. Primul este actul divin al împăcării, realizat pe cruce, act la care se face referire prin cuvintele „neţinându-le în socoteală păcatele lor” (vers. 19). Păcatul era obstacolul care Îl punea pe Dumnezeu în imposibilitatea de a-i împăca pe oameni cu El. De aceea, eram din firea noastră ţinta mâniei Sale. Însă El a luat hotărârea de a-Şi manifesta dragostea faţă de noi ne stingherit, prin îndepărtarea obstacolului păcatului. Din perspectiva divină, împăcarea reprezintă îndepărtarea acestui obstacol. Celălalt aspect al împăcării este „slujba împăcării” (vers. 18), proclamarea soliei împăcării (vers. 19) care ne-a fost încredinţată. „Suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos” (vers. 20) şi, prin urmare, Dumnezeu Însuşi este Cel care spune prin noi: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (vers. 20). Prin această lucrare, împăcarea îşi atinge scopul, şi anume sfârşitul vrăjmăşiei omului faţă de Dumnezeu.

Trebuie să te împaci cu cineva? Dacă da, cum te poate ajuta împăcarea pe care ţi-a oferit-o Isus să te împaci cu semenii tăi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO