Femeia de la fântână (2)
3. Citeşte relatarea convorbirii dintre Domnul Hristos şi femeia de la fântână. Cum leagă El viaţa şi situaţia personală a acestei femei de adevărul spiritual pe care dorea să i-l împărtăşească? Cum a reuşit să abordeze nevoile ei spirituale? Ioan 4,1-40
Femeia a fost atât de entuziasmată de ceea ce văzuse şi auzise, încât a alergat înapoi în cetate, fără să-i mai pese de nimic, nici măcar de vasul pentru apă cu care venise (Ioan 4,28). Ea Îl întâlnise pe Mesia şi era nerăbdătoare să le dea vestea aceasta şi celorlalţi. Prima parte a mărturiei pe care o dă este o invitaţie ca ei să vină şi să-L cunoască personal pe Omul care îi cunoştea întreaga istorie a vieţii (vers. 29). Acesta este un adevăr simplu, dar clasic, în ceea ce priveşte mărturisirea. Nu este misiunea noastră să-i convertim pe oameni. Sarcina noastră este să semănăm sămânţa şi să-i aducem pe oameni la Domnul. După aceasta, Duhul Sfânt Se îngrijeşte de convertire. Iată ce au mărturisit acei oameni mai târziu, după ce L-au întâlnit personal pe Domnul Isus: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4,42). Cea de-a doua parte a mărturiei femeii este o întrebare: „Nu cumva este acesta Hristosul?” (vers. 29). Felul în care este structurată această întrebare în limba greacă sugerează că femeia presupune că răspunsul la întrebarea ei este negativ. Literal, întrebarea ar suna astfel: „Nu poate fi Mesia, nu-i aşa?” sau „Nu este acesta Hristosul, nu-i aşa?” Fie că femeia încă nu era sută la sută sigură cu privire la faptul că Isus era Mesia, fie, cel mai probabil, ea dădea această veste cu multă precauţie din cauză că oamenii cărora li se adresa ar fi putut să devină ostili la auzirea unei asemenea declaraţii îndrăzneţe. Cu toate că din această relatare pot fi extrase mai multe lecţii, una dintre cele mai importante este aceea că, procedând aşa cum a procedat, Domnul Isus a încălcat în mod clar tradiţiile vremii, prin faptul că a vestit Evanghelia unei femei şi, mai grav decât atât, unei samaritence, pe care a folosit-o apoi ca mesager pentru Vestea cea Bună, ca evanghelist.
Domnul Isus foloseşte o persoană dintre samariteni, o femeie, şi încă una cu un fond moral îndoielnic, ca să-I fie martor. Parcă Şi-ar fi propus în mod intenţionat să încalce orice interdicţie şi orice prejudecată a vremii. Ce lecţii putem învăţa de aici, cu privire la cine este şi cine nu este calificat să lucreze pentru Domnul?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
