Femeia de la fântână (1)
Dezbinarea dintre iudei şi samariteni a fost îndelungată şi înverşunată (pentru rădăcinile ei istorice, vezi 2 Împăraţi 17,24-41). Atunci când exilaţii s-au întors din Babilon şi au încercat să rezidească Templul din Ierusalim şi zidurile cetăţii, samaritenii au încercat să-i împiedice în această lucrare (vezi Ezra 4,7-22 şi Neemia 4,1-5). Incidente de felul acesta, ca şi disputa cu privire la adevăratul loc de închinare, aprinseseră şi mai tare ura dintre cele două grupuri. Într-o ocazie, un grup de oameni au încercat să-L insulte pe Domnul Isus, numindu-L îndrăcit şi samaritean (Ioan 8,48). Drumul cel mai scurt şi mai rapid dintre Ierusalim, aflat în sud, şi Galileea, aflată în nord, trecea prin Samaria. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, atunci când făceau această călătorie, iudeii ocoleau Samaria, în ciuda inconvenientului unui drum mai lung, doar ca să-i evite pe vechii şi înver şu naţii lor duşmani.
2. Care a fost atitudinea Domnului Hristos faţă de samariteni? Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de cei care sunt dispreţuiţi printr-o îndelungată tradiţie? Luca 9,51-56; 10,30-37; 17,11-19
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
Scriitorii Evangheliilor Îl prezintă pe Domnul Isus călătorind, în mai multe rânduri, direct prin Samaria. Într-o astfel de ocazie, în drumul Său din Iudeea spre Galileea, El S-a oprit în cetatea samariteană Sihar – la fântâna lui Iacov, aproape de Muntele Garizim, care era locul sfânt pentru samariteni, unde îşi aveau templul. Aici a avut loc renumitul Său dialog purtat nu cu un samaritean, ci, „mai rău”, cu o samariteancă (vezi Ioan 4). Spre marea surprindere a femeii, Domnul Isus o întreabă dacă vrea să-I dea şi Lui apă de băut. Cererea Lui o şochează, pentru că El era iudeu, iar ea era din Samaria, şi încă femeie! Vorbind cu această femeie, Domnul Isus încalcă mai multe tabuuri culturale. Apostolul Ioan spune că atunci când el şi ceilalţi ucenici s-au întors, „se mirau că vorbea cu o femeie” (Ioan 4,27). Nu era considerat potrivit pentru un bărbat, fie el şi învăţător religios, să fie văzut stând de vorbă cu o femeie în public – şi cu atât mai puţin cu o samariteancă.
Domnul Isus nu a lăsat ca un obicei să stea în calea misiunii Lui. Cum reuşeşti să găseşti un echilibru între a nu încălca regulile sau convenienţele sociale şi a face ceea ce este bine?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
