Isus si paraliticul
In Luca ne este prezentata o istorie foarte cunoscuta: Isus vindeca un paralitic. Din ea, putem invata cateva lectii importante in ceea ce priveste ucenicia practica.
4. Citeste Luca 5,17-26. Ce aspect important descoperim in versetul 17? Ce mesaj de avertizare ar trebui sa ne transmita el?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Iata-i pe toti adunati acolo – oameni de rand, conducatori, invatatori ai legii – veniti de peste tot, se pare, pentru a-L asculta pe Isus. Textul spune ca „puterea Domnului era cu El, ca sa-i vindece” (în trad. KJV). Cu alte cuvinte, Isus era acolo; puterea lui Dumnezeu era acolo; ajutorul, vindecarea si mantuirea erau acolo. Singura conditie era ca eul, pacatul si mandria sa plece. Ce avertizare serioasa pentru noi toti!
In aceasta relatare, putem vedea ucenicia in actiune. In primul rand, erau acolo cei care l-au adus pe paralitic la Isus. Sa remarcam ce efort a fost nevoie sa faca acestia. Pentru ca nu au putut sa treaca de multime, au fost nevoiti sa recurga la alte mijloace. Gandeste-te
cat de disperati trebuie sa fi fost pentru prietenul lor. Cat de usor ar fi putut sa renunte! Sa observam, de asemenea, cum le-a recunoscut Isus credinta. Textul nu spune daca si ei fusesera, la randul lor, vindecati de Isus. Ceea ce stim este ca faptele le-au dovedit, cu adevarat, credinta. Ei au actionat ca niste ucenici, in sensul ca au adus la Isus pe cineva aflat in nevoie.
Dupa ce a fost vindecat, paraliticul a plecat laudand pe Dumnezeu. Fara indoiala ca trupul si cuvintele lui au fost o marturie plina de putere pentru ucenicie (vezi si vers. 26).
In timp ce toate acestea aveau loc, conducatorii iudei tunau si fulgerau impotriva blasfemiei comise de Isus. Ei au ingaduit ca religia, credinta si invatatura lor sa stea în calea unei experiente vii cu Isus. Ce lectie pentru noi toti!
In ce fel este posibil ca si noi, care declaram ca suntem ucenici ai lui Hristos, sa lasam ca anumite lucruri sa stea in calea dorintei Domnului de a lucra in viata noastra sau chiar in viata altora? Care sunt cateva dintre lucrurile pe care le cultivam in inima noastra si care ne pot orbi fata de puterea lui Dumnezeu? Cum putem scapa de ele?
