Stâlpul central al adventismului

În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii?Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea? (Daniel 8:13)

Textul din Scriptură care a constituit, mai mult decât oricare altul, atât temelia, cât şi stâlpul central al credinţei în revenirea lui Hristos a fost acesta: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” (Daniel 8:14). Aceste cuvinte le erau familiare tuturor celor care credeau în apropiata venire a Domnului. Profeţia era repetată de buzele a mii de oameni, ca motto al credinţei lor. Toţi simţeau că de evenimentele prezise aici depindeau cele mai luminoase aşteptări şi cele mai dragi speranţe ale lor. Se demonstrase că aceste zile profetice urmau să se încheie în toamna anului 1844. Adventiştii de atunci susţineau, la fel ca restul lumii creştine, că pământul (sau o parte din el) era sanctuarul, sau Sfântul Locaş. Prin curăţirea acestuia, ei înţelegeau purificarea pământului prin focul marii zile de apoi, purificare ce urma să aibă loc la revenirea lui Hristos. De aici s-a tras concluzia că Hristos Se va întoarce pe pământ în anul 1844.

Însă timpul stabilit trecuse şi Domnul nu venise. Credincioşii ştiau că greşeala nu putea fi în Cuvântul lui Dumnezeu. În acest caz, interpretarea profeţiei trebuia să fie greşită. Dar unde era greşeala? Mulţi au tăiat repede nodul gordian, negând că cele 2 300 de zile s-au terminat în anul 1844. Nu puteau aduce nicio dovadă în sprijinul acestei afirmaţii decât faptul că Hristos n-a venit la data când ei L-au aşteptat să vină. Aceştia susţineau că, dacă perioada zilelor profetice s-ar fi încheiat în anul 1844, Hristos S-ar fi întors atunci ca să cureţe sanctuarul, adică pământul, prin foc şi că, deoarece El n-a venit, înseamnă că cele 2 300 de zile nu s-au încheiat. […]

Cu toate acestea, Dumnezeu Îşi condusese poporul în marea mişcare adventistă. Puterea şi slava Sa o însoţiseră, iar El nu putea permite ca ea să se încheie în întuneric şi dezamăgire şi să fie defăimată ca o agitaţie falsă şi fanatică. El nu avea să lase ca profeţia Lui să rămână învăluită de îndoială şi nesiguranţă. […]

Totuşi, în Biblie, au găsit o explicaţie completă cu privire la sanctuar, la natura şi locul lui şi la ceremoniile care se oficiază în el. Afirmaţiile scriitorilor inspiraţi erau atât de clare şi de cuprinzătoare, încât nu mai rămânea nicio umbră de îndoială în legătură cu această problemă.

Tragedia veacurilor, pp. 409-411