Rafinamentul în familie

Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. (Isaia 48:10)

Este mare nevoie de cultivarea rafinamentului autentic în familie. Aceasta constituie o mărturie puternică în favoarea adevărului. La oricine s-ar manifesta, vulgaritatea în vorbire şi purtare dovedeşte o inimă stricată. Adevărul de origine divină nu îl degradează niciodată pe cel care îl primeşte şi nici nu face din el o persoană grosolană sau dură. Adevărul îmblânzeşte şi rafinează. Când este primit în inimă, el îi face pe tineri respectuoşi şi politicoşi. Politeţea creştină se dobândeşte numai prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea nu constă dintr-o atitudine afectată sau din fineţe artificială, din plecăciuni sau zâmbete forţate. Acest fel de politeţe se întâlneşte la cei lumeşti, însă ei sunt lipsiţi de adevărata politeţe creştină. Fineţea adevărată, politeţea adevărată se dobândeşte numai printr-o cunoaştere practică a Evangheliei lui Hristos. Politeţea adevărată, curtoazia autentică înseamnă bunătate dovedită faţă de toţi, mari sau mici, bogaţi sau săraci.

Esenţa adevăratei politeţi este respectul pentru ceilalţi. O educaţie solidă, esenţială, va dezvolta compasiunea şi va încuraja bunătatea faţă de oricine. Aşa-numita cultură care nu-l face pe tânăr respectuos cu părinţii, capabil să le aprecieze virtuţile, răbdător cu defectele lor şi gata să le împlinească nevoile, care nu-l face atent, delicat, generos, serviabil şi politicos cu toţi, fie ei tineri, bătrâni sau oameni nenorociţi, este un eşec.

Curtoazia creştină este clema de aur care-i uneşte pe membrii familiei în legăturile de iubire, care devin tot mai strânse şi mai puternice în fiecare zi.

În Biblie se pot găsi cele mai valoroase reguli pentru relaţiile sociale şi de familie. În ea se găseşte nu numai cel mai bun şi cel mai pur standard de moralitate, ci şi cel mai valoros cod de politeţe. Predica de pe Munte a Mântuitorului nostru conţine îndemnuri de nepreţuită valoare atât pentru adulţi, cât şi pentru tineri. Ea ar trebui citită adesea în familie, iar învăţăturile ei preţioase trebuie exemplificate în viaţa de fiecare zi. Regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” şi sfatul apostolului: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” ar trebui să devină legea familiei. Cei care nutresc spiritul lui Hristos vor dovedi politeţe în cămin şi un spirit de bunăvoinţă chiar în lucrurile mici.

Căminul adventist, pp. 422-423