În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.

(2 Corinteni 9:11)

Cuvintele şi expresiile cheie din acest verset – îmbogăţiţi, în toate privinţele, mulţumiri lui Dumnezeu – ne ajută să ne formăm o imagine despre adevăratul spirit creştin. Cel care are o credinţă vie este voios şi recunoscător şi nu aşteaptă să fie împins de la spate pentru a vorbi despre ea. Experienţa reală cu Hristos va căuta să se manifeste într-o formă sau alta. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu vine în mod natural pentru creştinul adevărat.

Motivul esenţial al recunoştinţei noastre este faptul că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său ca să trăiască şi să moară pentru noi. În general, oamenii egoişti nu sunt recunoscători. Preocuparea faţă de propria persoană ne ocupă tot timpul şi nu ne mai permite să le mulţumim oamenilor. Medicii ne spun că una dintre bolile care provoacă cele mai multe decese este cancerul. Dar egoismul este cu mult mai fatal. Domnul Hristos ne umple inima cu recunoştinţă şi bunătate. Egoismul, în schimb, ne amărăşte viaţa, ne împiedică să ne bucurăm de sănătate mentală şi fizică.

Religia unora este deprimantă. Totuşi Hristos ne îndulceşte viaţa, oferin- du-ne o nouă perspectivă şi un nou sens. El ne aduce bucurie în suflet prin prezenţa Sa. Recunoştinţa voioasă este un bun test al sănătăţii mentale şi spirituale. Creştinul adevărat este ca o pasăre scoasă din colivie şi lăsată să zboare liberă. El este fericit că a fost eliberat din închisoarea păcatului şi a vinovăţiei.

Când le oferim copiilor şi tinerilor educaţie, este important să îi învăţăm ascultarea fără să-i blamăm şi să-i respingem din cauza nereuşitelor lor. În eforturile noastre de a-i îndrepta, ni se poate întâmpla să fim supărători. Ni se poate întâmpla să fim atât de rigizi în religia noastră, încât modul nostru de a trăi să le trezească repulsie. Poate că, la nivel teoretic, susţinem o doctrină corectă. Însă ceea ce are cea mai mare valoare este viaţa practică. Domnul Hristos a venit ca să ne transforme în creştini iubitori.

Când a trăit pe pământ, Hristos îi atrăgea la Sine pe copii. Păcătoşii tânjeau după neprihănire când se aflau în preajma Sa. Cei care aveau obiceiuri murdare deveneau curaţi prin dragostea şi acceptarea Sa. Aşa trebuie să fie şi influenţa creştinului. Numai atunci vor spori fericirea şi recunoştinţa semenilor noştri.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO