Domnul Isus te primește
Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.
(Ioan 6:37)
Monarhii acestui pământ se izolează de oamenii de rând în cea mai mare parte a timpului. Ei se înconjoară cu bariere imposibil de trecut. Să ne gândim bunăoară la împărăteasa Estera. Cu toate că monarhul era soţul ei, când a cerut o audienţă înaintea lui, a făcut-o cu riscul vieţii!
Nu tot aşa stau lucrurile la împăratul împăraţilor. Deşi curţile Sale sunt mult mai frumoase şi Fiinţa Sa este mult mai vrednică de închinare, suntem totuşi invitaţi cu toţii să ne apropiem de El oricând dorim. Când Hristos a fost pe pământ, ucenicii au avut tendinţa de a restricţiona accesul oamenilor la El. Însă învăţătorul a corectat ideea aceasta şi i-a primit cu braţele deschise pe cei care doreau să-L vadă. Uşa îndurării Sale este tot timpul larg deschisă. Deasupra porţii palatului Său stau scrise următoarele cuvinte:„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”(Matei 11:28).
Noi putem veni la Hristos chiar dacă nu suntem desăvârşiţi, fiindcă în El există toată desăvârşirea de care avem nevoie şi fiindcă El este gata să ne-o împărtăşească. Când a coborât de pe Muntele Sinai, Moise avea faţa atât de strălucitoare, încât poporul l-a rugat să şi-o acopere cu un văl.Totuşi, dacă Domnul Hristos ar veni la noi acum în trupul Său pământesc, nu am fi nevoiţi să închidem ochii sau să ne acoperim faţa, nu am avea de ce să ne temem sau să ne neliniştim!
Niciun căutător sincer nu a fost alungat de Domnul Hristos. Dacă ar fi fost alungat, am fi aflat asta până acum. Satana ar fi ţinut să sublinieze faptul acesta, întrucât el este tatăl minciunii şi de-abia aşteaptă să ne spună că Dumnezeu este un tiran. Dar Dumnezeu este dragoste şi îi primeşte pe toţi cu căldură.
Evanghelistul Luca ne spune că „este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Luca 15:10). De asemenea, Biblia ne spune că, la crearea lumii şi a omului, „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi… toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie”(Iov 38:7). Când omul păcătuieşte, întreg universul suferă. Pe de altă parte, când omul se pocăieşte, universul răsună de cântări; întreaga creaţie îi înalţă lui Dumnezeu imnuri de laudă.
Când cunoaştem păcatul şi degradarea pe care acesta le aduce, nu putem pricepe cum poate fi mântuit un păcătos. Dar când ne gândim la Tatăl nostru ceresc şi la Fiul Său Preaiubit, nu putem pricepe cum e posibil ca vreun om să fie pierdut!
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
