Ascultarea prin Duhul Sfânt (2)

 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

(Romani 3:31)

Există o concepţie greşită larg răspândită cu privire la relaţia dintre Lege şi Evanghelie. Există un mod de interpretare a iubirii lui Dumnezeu care încu­rajează amăgirea şi care conduce la rămânerea în păcat. Cerinţele lui Hristos sunt ignorate.

Religia unora este un şir istovitor de strigăte de „amin” şi „aleluia”. Imediat însă ce sunt izolaţi de efervescenţa anumitor adunări aglomerate şi anumitor ape­luri emoţionante, entuziasmul şi evlavia lor dispar fără urmă.

Poporul rămăşiţei lui Dumnezeu să fie conştient de faptul că exaltarea re­ligioasă nu poate compensa nicio abatere de la voinţa divină. Noi am ales viaţa morală şi spirituală a Domnului nostru. Am luat hotărârea de a merge pe calea ascultării de El. Şi chiar dacă ar fi să mergem singuri pe această cale, putem spune:
„Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine” (Psalmii 73:25).

Să ne alipim de El când inima nu mai bate atât de tare în piept, când suntem deprimaţi şi când lucrurile nu merg atât de bine. El nu ne va părăsi niciodată. Pre­zenţa Sa ne aduce bucurie. Răsplata noastră cea foarte mare să fie cuvintele Sale de aprobare:„Ferice de cei ce îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” (Apocalipsa 22:14).

Nu avem garanţia că în final nu va trebui să luăm singuri atitudine pentru adevăr. Dar, în ciuda izolării şi a singurătăţii de pe pământ, putem avea convin­gerea că nu suntem singuri, că moral şi spiritual suntem una cu Domnul Hristos.

Duhul Sfânt este secretul ascultării noastre şi al comuniunii noastre cu Dumnezeu. Ascultarea de acest fel nu are cum să însemne legalism. Prin puterea Spiritului Sfânt, viaţa noastră imită exemplul dat de Domnul nostru. Dorinţa de a păzi poruncile, ca expresie a comuniunii noastre cu El, nu este nici imposibilă, nici fără sens. Experienţa trăirii în armonie cu El ne distinge de cei care refuză să ascul­te de poruncile divine. „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui… Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:2,3).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO