Iubirea față de aproapele (1)
Dar el, care voia să se Îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
(Luca 10:29)
Discuţia aceasta a început în momentul în care „un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi l-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Răspunsul la această întrebare nu este chiar atât de simplu cum ne imaginăm. Răspunsul real la cerinţele creştinismului nu constă din consimţământul pur intelectual. El presupune implicarea cu toată fiinţa.
Mai întâi, Domnul Hristos i-a spus:„Fă-Mă Stăpân peste toţi banii tăi”, lucru care nu e tocmai simplu. După aceea, i-a spus: „Iubeşte-Mă pe Mine mai presus decât pe oricine sau orice altceva:’ Nici lucrul acesta nu este uşor de făcut. În al treilea rând, i-a spus: „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi:’ Aceasta este partea cu adevărat grea.
Ni se cere să Îl iubim pe Dumnezeu şi să ne iubim aproapele timp de miliarde de ani. Dar cum vom reuşi să îi iubim şi să convieţuim cu aceiaşi oameni atâta timp? Unii nu reuşesc să facă aşa ceva nici măcar timp de un an. Cu toţii am primit invitaţia de a merge în cer şi Isus S-a dus să ne pregătească un loc. Aceasta înseamnă că acolo uşile caselor noastre vor fi deschise oricui. Oricine va putea intra oricând. Şi mai înseamnă că îi vom iubi pe toţi fără excepţie.
Totuşi Hristos Se referă mai întâi de toate la viaţa pe care o trăim acum şi aici. „Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi:’ Dar cine este aproapele meu? Sau contează cine este aproapele meu? Cărei rase îi aparţine? Celei albe, negre, galbene sau roşii? Textul nu precizează. Ce religie are? Este baptist, ortodox, mormon, romano-catolic, martor al lui Iehova? E creştin sau e de altă religie? Textul nu specifică.
Ca răspuns la întrebarea:„Cine este aproapele meu?” Domnul Hristos a povestit despre samariteanul milos care a avut grijă de omul căzut între tâlhari, pe drumul către Ierihon. Mulţi contemporani de-ai noştri se găsesc într-o situaţie asemănătoare cu acest om căzut între tâlhari, oameni care merg la culcare flămânzi, oameni care nu cunosc siguranţa şi fericirea, oameni apăsaţi de poverile vieţii.
Când Îl iubim pe Dumnezeu, îi iubim pe oameni. Isus a dat dovadă de compasiune. El nu doar că a vorbit despre compasiune, ci viaţa Sa era caracterizată de compasiune. Dragostea se vede din fapte.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
