Binecuvântat să fie omul care se încrede 
în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!

(Ieremia 17:7)

Era pentru prima dată când conduceam o dubă închiriată. Printre altele, avea şi un ecran care arăta imagini cu ce se întâmpla în spate când dădeai în marşarier. Când conducea Dick, nepoţii erau foarte încântaţi să urmărească „filmul”: „Uite, uite, începe filmul!” Direcţia în care se îndrepta maşina era indicată cu trei culori. Verde – drumul este sigur, nu sunt obstacole. Galben – te apropii de ceva. Roşu – ar fi bine să opreşti sau o să intri în ceva.

Era rândul meu să dau în marşarier în parcarea de la aprozar. Ecranul indica faptul că am suficient loc să întorc, însă oglinda retrovizoare îmi arăta că Jeepul parcat în spatele meu era mult prea aproape! Să am încredere în monitor sau în ce credeam că văd în oglinda retrovizoare? Am hotărât că voi face un compromis şi că voi opri înainte ca imaginea să îmi indice că trebuie să fac asta, însă mai aproape decât mi-ar fi fost mie confortabil, dacă ar fi fost să mă iau după oglindă.

În timp ce ieşeam în siguranţă din parcare, m-am gândit la încredere: în cine şi în ce am încredere şi de ce. În mod evident, în camera de luat vederi a dubei nu aveam încredere. M-am gândit la toate imaginile prelucrate în Photoshop şi la toate posibilele manipulări care se fac prin computer. Cu siguranţă că nu poţi să ai încredere în tot ceea ce vezi. Dar ştirile? Spun adevărul adevărat? Sau mai scapă câteva amănunte? Cât de credibilă poate fi mărturia lor? Dar cărţile pe care le citeşti şi predicile pe care le asculţi? Suntem dispuşi să gândim noi înşine lucrurile şi să verificăm faptele?

Şi cel mai important: în Dumnezeu şi în Cuvântul Său am încredere deplină? Verific ceea ce aud, văd şi citesc cu ceea ce mi se spune în Scriptură? Cât de mult citesc şi studiez Cuvântul pentru mine?

E foarte interesant de câte ori Pavel le cere celor care primesc scrisorile lui să ia în considerare ce e demn de crezut, ce e demn de încredere. Un exemplu: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1:15). Şi Apocalipsa 22:6 spune: „Şi îngerul mi-a zis: «Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.» Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”

Personal, ştiu că acestea sunt cuvinte demne de crezut.

AliDIS DICK STENBAKKEN

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO