Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

(Psalmii 55:22)

Oricând te afli în preajma unei şcoli, vei vedea copii cu ghiozdanele în spate. Mai toate sunt aşa de pline încât te miri cum de le pot duce. Fiecare spaţiu liber, flecare buzunărel de la ghiozdan, toate sunt pline. Pline, probabil, cu caiete de teme, lucrări pe care să le arate mamei, ca să vadă cum s-a descurcat copilul ei la test, o carte sau două de la bibliotecă şi o mulţime de alte fleacuri bune de aruncat.

Îi priveşti cum îşi târâie picioarele, cu spatele încovoiat de atâta greutate. Pare că ghiozdanele grele sunt un adevărat chin pentru mulţi dintre ei şi cineva se poate întreba de ce trebuie să care aşa povară.

Am început să mă gândesc la acest lucru într-o zi în care poverile apăsau greu asupra mea. Atunci mi-am dat seama că venise timpul să I le dau Domnului, ca să le ducă El în locul meu. Ştiu că El nu are nevoie de ghiozdan în care să le poarte, dar mi L-am imaginat punându-le pe toate pe spate într-un ghiozdan. Şi Îl văd cum scoate problemele una câte una, ajutându-mă să trec cu bine peste ele.

Îi sunt recunoscătoare Domnului deoarece este gata să-mi ia poverile şi mă ajută să găsesc soluţii. Lucrurile nu mai par atât de copleşitoare când îi cer ajutorul. Şi El de-abia aşteaptă să facă asta. Domnul ne roagă să-I dăm Lui poverile noastre, pentru că ne iubeşte. Biblia declară: „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). O altă versiune spune: „Lăsaţi toate îngrijorările cu El, pentru că El are grijă de voi.”

Prietenii se oferă să ajute cum pot şi sunt foarte recunoscătoare că am astfel de prieteni. Cred că unul dintre motivele pentru care Dumnezeu ne dă prieteni este acela de a ne ajuta în purtarea grijilor şi poverilor. Sper ca, la rândul meu, şi eu să fiu un astfel de prieten. Totuşi rămân multe lucruri în care doar Dumnezeu ne poate ajuta. Ce Dumnezeu minunat avem!

Uneori este nevoie de multă credinţă ca să-I încredinţăm poverile noastre, dar trebuie să ne dăm seama că la El acestea nu sunt mai grele decât un rucsac gol. El nu depune niciun efort ca să le ducă. Totuşi, când încercăm noi singuri să le purtăm, ne încovoiem sub povară şi mintea devine epuizată.

Este uşor să spui: „Dă-le drumul şi lasă-le în mâna lui Dumnezeu”, dar nu şi să pui în practică. însă exact acest lucru trebuie să-l facem noi. E mult mai uşor decât să târăşti după tine un ghiozdan uriaş cu griji şi necazuri.

DONNA SHERRILL

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO