Veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.

(Isaia 55:12,13)

Tot ce facem în viaţă trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu, doar că uneori uităm acest lucru. Când recunoştinţa, simplitatea, frumuseţea şi or­dinea sunt aduse împreună, rezultatul se va vedea în armonie. Poate că a venit timpul să facem inventarul şi să vedem ce motive de recunoştinţă avem. Să observăm ce funcţionează şi ce nu. Avem nevoie de timp ca să visăm şi să cugetăm în taină, timp în care să aflăm cum putem îmbunătăţi lucrurile. Dorinţa după lucruri pe care nu ni le putem permite ne supune unei presiuni la nivel emoţional şi fizic. Cu cât ne concentrăm mai mult asu­pra lucrurilor pe care nu le avem, cu atât devenim mai deprimaţi. Şi totuşi avem încă atât de multe motive pentru care să fim recunoscători.

Când ne dăm seama cât de multe avem, vom simţi nevoia să aruncăm ce este de prisos şi să ne rezumăm la ceea ce este cu adevărat necesar. Isus a preschimbat cele cinci pâini simple şi cei doi peşti într-un festin. El poate să aducă belşug acolo unde există lipsuri. Atâta vreme cât avem la îndemână câteva felii de pâine şi câţiva peştişori, avem tot ce ne trebuie.

Ordinea aduce rezolvarea multor probleme. Ordinea stă la baza frumu­seţii înnoite pe care ne-o dorim. Dar, ca să ajungem la ordine, mai întâi este nevoie să învăţăm simplitatea. Trebuie să alungăm dezordinea şi confuzia, punând lucrurile la locul lor, şi trebuie să facem planuri. Pearl Buck spu­nea: „Ordinea este forma pe care o ia frumuseţea.”

Înainte de a trece la treabă, este nevoie să facem planuri. Vom pune totul în ordine, câte o cameră pe rând. Aruncăm tot ce nu este frumos sau folositor. Căutăm modalităţi prin care să facem din „casa vieţii” noastre un loc aparte. Dragostea ştie cum trebuie schimbată şi redecorată viaţa noastră. Dar, înainte de a începe, avem nevoie să visăm – să ne imaginăm cum ar putea să arate. Să ne învăţăm ochiul să distingă lucrurile frumoase. Ade­sea trecem pe lângă ce este frumos doar pentru că nu-i observăm prezenţa. Când acceptăm principiul simplităţii, ne vom da seama că mai puţin în­ seamnă mai mult. Această libertate ne încurajează să facem ordine în viaţă şi să căutăm armonia. Şi dintr-odată vom tânji după mai multă frumuseţe. Vom redescoperi culorile şi strălucirea de pe feţele familiei şi ale prietenilor noştri. Vom putea vedea, auzi, mirosi, simţi şi gusta această nouă perspecti­ vă. Fie ca slava Domnului să strălucească prin tine!

INGRID NAUMANN

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO