[sâmbătă, 29 octombrie] El a murit pentru noi
Text de memorat:
Ioan 3:14,15
„14 Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, 15 pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.
Se spune că moartea și impozitele nu se pot evita. Dar nu e chiar așa. Unii evită impozitele, dar nu și moartea. O pot amâna câțiva ani, dar, mai devreme sau mai târziu, moartea întotdeauna va veni. Și, fiindcă știm că morții – și cei buni, și cei răi – se duc mai întâi în același loc, speranța noastră legată de înviere înseamnă totul pentru noi. După cum a zis Pavel, fără această speranță, până și „cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți” (1 Corinteni 15:18) – un fapt care ar fi de-a dreptul absurd, dacă am crede, asemenea multora, că aceia care „au adormit în Hristos” roiesc entuziasmați prin cer în prezența lui Dumnezeu.
Așadar, învierea lui Isus este capitală pentru credința noastră fiindcă în învierea Lui avem garanția învierii noastre. Dar înainte de a învia, Isus, bineînțeles, a trebuit să moară. Din acest motiv, în agonia Lui din Ghetsimani, ca o anticipare a morții Sale, El S-a rugat: „Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? «Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!»” (Ioan 12:27). Isus a venit ca să moară.
De înțeles:
Moartea lui Hristos și ce înseamnă ea în contextul făgăduinței vieții veșnice.
Studiu zilnic:
Biblia: 2 Samuel 16 – 22
1. Cine blestema, vântura praf și arunca pietre împotriva lui David?
2. Cine i-a dat „bunul sfat” lui Absalom și cine l-a nimicit?
3. Care era cea mai mare nenorocire ce i s-ar fi putut întâmpla lui David?
4. Cum a fost Dumnezeu „potolit față de țară”?
Ellen G. White: „Rugăciunea”, capitolul 8 (de la par. „Rugați-vă fără încetare”)
5. Care este cea mai mare putere a creștinului?
