[luni, 13 septembrie] O odihnă de trei zile
Fuga lui Iona de Dumnezeu nu a fost fără probleme. „Liniștea” lui de scurtă durată a fost deranjată atunci când Dumnezeu a intervenit în mod miraculos printr-o furtună. Iona este salvat din mormântul de apă de către Dumnezeu, care îi poruncește unui pește să-l scoată la mal.
Totuși, doar atunci când se trezește într-o odihnă forțată de trei zile, în burta marelui pește, Iona realizează cât de dependent este de Dumnezeu. Uneori trebuie să fim duși într-un loc în care nu avem nimic pe care să ne bizuim din ce oferă lumea aceasta, ca să ne dăm seama că Isus este Cel de care avem cu adevărat nevoie.
2. Citește rugăciunea lui Iona înălțată din burta peștelui. Pentru ce se roagă el?
Iona 2:1-9
„Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peştelui 2 şi a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul. 3 Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine. 4 Ziceam: ‘Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt’. 5 Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu. 6 M-am pogorât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie, dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu! 7 Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt. 8 Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei. 9 Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.”
Deși se afla acolo, în adânc, într-o situație foarte periculoasă, Iona vorbește în rugăciunea lui despre sanctuar. El speră să vadă din nou „Templul Tău cel sfânt”.
Templul constituie punctul central al acestei rugăciuni și ar trebui să fie și al rugăciunii în general. Există un singur loc în Vechiul Testament în care Dumnezeu poate fi găsit: în sanctuar (vezi Exodul 15:17; 25:8). Sanctuarul este punctul central al rugăciunii și al comuniunii cu Dumnezeu.
Iona nu se referă la Templul din Ierusalim. Mai degrabă, el vorbește despre sanctuarul ceresc (Iona 2:7). Acolo este speranța lui pentru că, într-adevăr, de acolo vine Dumnezeu împreună cu mântuirea pe care o oferă. Iona înțelege, în sfârșit, acest adevăr important. El experimentează harul lui Dumnezeu. Este salvat. Când peștele cel mare îl varsă la mal, el înțelege din proprie experiență dragostea lui Dumnezeu față de el, un profet fugar. Iona învață (chiar dacă nu fără niște ocoluri pe drum) că singurul parcurs sigur pentru oricine crede este să caute să fie în cadrul voinței lui Dumnezeu.
Așadar, el decide acum să-și facă datoria și să asculte de porunca lui Dumnezeu mergând, în sfârșit, la Ninive. Fără îndoială, el pornește prin credință, eoarece se îndreaptă spre o cetate extrem de nelegiuită, ai cărei cetățeni s-ar putea să nu-l placă pe acest profet străin care le spune direct cât de răi sunt.
Uneori s-ar putea să avem nevoie să lăsăm totul în urmă ca să dobândim nouă asupra lucrurilor. Deși istoria lui Iona, care a supraviețuit în mod miraculos în burta peștelui, este mai degrabă un caz extrem, cum s-ar putea ca ieșirea din mediul tău obișnuit să îți permită să privești totul dintr-o perspectivă nouă și, poate, necesară?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
