[marți, 14 septembrie] Misiune îndeplinită

 

 

În comparație cu oricare altă cetate sau localitate din Israel, Ninive era un oraș imens. Era „o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile” (Iona 3:3).

 

3. Care este răspunsul care vine din acest loc nelegiuit? Ce lecții putem extrage din această istorie pentru noi înșine, în strădaniile noastre de a da mărturie altora?

 

Iona 3:1-10

„Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!” 3 Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile. 4 Iona a început să pătrundă în oraş cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” 5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. 6 Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă. 7 Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! 8 Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! 9 Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” 10 Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut”.

 

În timp ce merge prin cetate, Iona proclamă mesajul lui Dumnezeu: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” (Iona 3:4). Mesajul sosește la fix. Deși nu ne sunt oferite detalii, este clar că avertizarea ajunge la niște urechi receptive, iar oamenii din Ninive (în masă!) cred cuvintele profetului.

 

Într-un mod tipic practicilor din Orientului Apropiat, împăratul cetății Ninive dă un decret pentru a demonstra schimbarea inimii. Toți – inclusiv animalele – trebuie să postească și să se căiască. Împăratul se dă jos de pe tronul lui și se așază pe țărână, un gest cu o mare importanță simbolică.

 

4. Ce elemente sunt prezente în discursul împăratului, care arată că el înțelege ce înseamnă adevărata pocăință? Iona 3:6-9. Compară cu Ieremia 25:5; Ezechiel 14:6 și Apocalipsa 2:5.

 

Iona 3:6-9

„6 Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă. 7 Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! 8 Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! 9 Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!””

 

Ieremia 25:5

„Ei au zis: ‘Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie;”

 

Ezechiel 14:6 

„De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!”

 

Apocalipsa 2:5

„Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti”.

 

Predica a fost scurtă, la subiect, dar impregnată de teologia corectă cu privire la adevărata pocăință. În timp ce Iona predica, Duhul Sfânt trebuie să fi lucrat din greu la inimile ninivenilor. Locuitorii cetății Ninive nu beneficiaseră de binecuvântările și de călăuzirea duioasă a lui Dumnezeu de care israeliții avuseseră parte; și totuși ei I-au răspuns pozitiv lui Dumnezeu. Ei au spus, de fapt: „Să ne îmbrăcăm cu mila lui Dumnezeu, și nu cu realizările noastre! Să ne bizuim în totalitate pe bunătatea și pe harul Său.” În mod ciudat, Iona, care experimentase
personal harul lui Dumnezeu, pare să creadă că acesta este atât de exclusivist încât doar unii au șansa să se odihnească în el.

 

De ce este pocăința o parte atât de importantă în experiența creștină? Ce înseamnă să ne pocăim cu adevărat de păcatele noastre, mai ales de păcatele pe care le comitem în mod repetat?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO