Dragostea – culmea virtuților creștine

2. Citește 2 Petru 1:5-7; și compară cu Romani 5:3-5; Galateni 5:22,23 şi Iacov 1:3,4. Care este tema comună a acestor pasaje?

2 Petru 1:5-7
5. De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6. cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7. cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

Romani 5:3-5
3. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4. răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.

Galateni 5:22-23
22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Iacov 1:3-4
3. ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.
4. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.

Exista o tradiție printre filosofii din lumea antică: să întocmească liste de virtuți. O astfel de listă poartă de obicei denumirea de „catalog al virtuților”, iar în Noul Testament găsim mai multe (Romani 5:3-5; Galateni 5:22,23; Iacov 1:3,4). Cu siguranţă, cititorii lui Petru erau familiarizați cu ele, însă lista lui prezintă deosebiri interesante față de cea a unui filosof. Petru a aranjat intenționat virtuțile ca într-o înlănțuire, astfel încât fiecare virtute să depindă de cea precedentă și ultima, dragostea, să constituie apogeul tuturor celorlalte.

Fiecare dintre virtuțile enumerate de Petru are un sens special:

Credința: În acest context, credința este încrederea mântuitoare în Isus (vezi Galateni 3:11; Evrei 10:38).

Fapta: Fapta (în gr.: arête) era o calitate prețuită și de filosofii păgâni. Da, credința este esențială, însă ea trebuie să conducă la o viață schimbată, de exprimare practică a credinţei.

Cunoștința: Evident că Petru nu se referă la cunoaștere, în general, ci la cunoașterea care derivă dintr-o relație mântuitoare cu Isus Hristos.

Înfrânarea: Creștinii maturi sunt în stare să-și țină în frâu impulsurile.

Răbdarea: Răbdarea înseamnă rezistență, mai ales în fața încercărilor și persecuției.

Evlavia: În lumea păgână, cuvântul tradus aici cu „evlavie” are sensul de comportament etic datorat credinței într-un zeu. În Noul Testament, transmite ideea de comportament etic datorat credinței în singurul Dumnezeu adevărat (1 Timotei 2:2).

Dragostea de frați: Biserica este ca o familie, iar evlavia va da naștere la o comunitate în care membrii se respectă și se prețuiesc unul pe altul.

Iubirea de oameni: Petru așază în punctul culminant al listei dragostea, la fel ca Pavel: „Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Corinteni 13:13).

Înainte să enumere virtuțile creștine, Petru ne îndeamnă să ne dăm „toate silințele” (2 Petru 1:5) pentru a le dobândi. Ce vrea să spună el prin aceste cuvinte? Ce loc ocupă efortul uman în viața de credință?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO