Biserica și Statul

Deși scrisă cu mult timp în urmă, Biblia abordează subiecte de interes și pentru lumea de azi, cum ar fi relația dintre creștini și conducerea țării lor.

Uneori, poziția pe care ei trebuie s-o adopte este evidentă. Apocalipsa 13 vorbește despre o situație în care supunerea față de autoritățile politice ar fi nesupunere față de Dumnezeu. În astfel de situații, este clar ce avem de făcut.

1. Ce sfaturi dă Petru cu privire la atitudinea față de conducerea politică? 1 Petru 2:13-17

1 Petru 2:13-17
13. Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor,
14. cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimişi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine.
15. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.
16. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu.
17. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!

Relele din Imperiul Roman le erau foarte bine cunoscute celor care trăiau pe teritoriul lui. El apăruse din capriciul unor oameni ambițioși care au recurs la forța armată brutală. Orice împotrivire era întâmpinată cu violență. Torturarea sistematică și moartea prin crucificare erau doar două dintre ororile la care erau supuși condamnații. Nepotismul și corupția erau specifice guvernării romane. Elita conducătoare își exercita autoritatea cu aroganță și bestialitate. Totuși Petru îi îndeamnă pe cititorii săi să accepte autoritatea instituțiilor imperiului, de la împărat până la dregător (1 Petru 2:13,14). Argumentul său: împăratul și dregătorii îi pedepsesc pe făcătorii de rele și îi laudă pe cei ce fac bine (1 Petru 2:14).

De altfel, în pofida imperfecțiunilor lui, Imperiul Roman a oferit stabilitate. A pus capăt războaielor. A împărțit dreptatea, care, deși crudă, se baza pe o lege. A construit drumuri și a stabilit un sistem monetar pentru susținerea necesităților armatei. Prin acestea, Roma a creat un mediu în care a fost posibilă creșterea și chiar, în multe cazuri, prosperitatea populației. Privite din acest unghi, comentariile lui Petru despre stăpânire sunt justificate. Nicio formă de guvernare nu este perfectă, deci nici cea sub care se aflau el și creștinii de la data aceea. Așadar, el ne învață că datoria creștinilor este să caute să fie buni cetățeni, să se supună pe cât posibil legilor țării, chiar dacă regimul politic sub care trăiesc este departe de a fi desăvârșit.

De ce este important să fim buni cetățeni, chiar și sub o guvernare rea? Ce poți face pentru a contribui la progresul societății în care trăiești?