Petru, conducător al bisericii

Pe parcursul lucrării lui Isus, Petru a îndeplinit de multe ori rolul de lider al ucenicilor. El era de regulă purtătorul lor de cuvânt. Când îi enumeră pe ucenici, Matei îl așază în fruntea listei (Matei 10:2). În biserica primară, Petru a avut un rol proeminent. El a avut inițiativa de a numi un ucenic în locul lui Iuda Iscarioteanul, vânzătorul lui Isus (Faptele 1:15-25). În Ziua Cincizecimii, le-a explicat mulțimilor că asistaseră la coborârea Duhului Sfânt, darul promis de Dumnezeu poporului Său (2:14-36). Când a fost arestat împreună cu Ioan pentru că vesteau învierea din morți, a luat cuvântul în fața marelui-preot și a conducătorilor iudei (4:1-12). Tot el a fost trimis la Corneliu, primul neevreu acceptat ca urmaș al lui Isus (10:1-48). La el a venit Pavel când s-a întors la Ierusalim prima dată după convertire (Galateni 1:18). Când vorbește despre cercul urmașilor lui Isus din Ierusalim de la acea dată, Pavel îl include între cei trei „stâlpi” ai bisericii: Iacov, fratele lui Isus, Petru și Ioan, ucenicul iubit (2:9).

5. Citește Galateni 2: 11-14. Ce aflăm din acest pasaj despre Petru?

Galateni 2:11-14
11. Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.
12. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.
13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.
14. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

Chiar și în postura de conducător al bisericii, de apostol chemat de Domnul (Isus îi spusese: „Paște oile Mele!” – vezi Ioan 21:17), de credincios care a primit în viziune adevărul de a nu numi „pe niciun om spurcat sau necurat” (Faptele 10:28), Petru mai avea mult de crescut. În primele zile ale bisericii, aproape toți creștinii erau iudei, „plini de râvnă pentru Lege” (Faptele 21:20). Din perspectiva lor, a sta la masă cu neevreii era o problemă, deoarece îi considerau necurați. Odată, în Antiohia, Petru nu a mai stat la masă cu credincioşii dintre neamuri, când au sosit de la Ierusalim niște creștini iudei trimiși de Iacov. Pavel a luat atitudinea lui drept o lovitură adusă Evangheliei înseși. El i-a observat ipocrizia și nu a ezitat să îl înfrunte direct. Mai mult, s-a folosit de ocazie pentru a prezenta învățătura-cheie a credinței creștine: îndreptățirea doar prin credință (Galateni 2:14-16).

Galateni 2:14-16
14. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”
15. Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.
16. Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

Deși chemat de Dumnezeu, Petru avea de corectat unele defecte. Cum reacționăm atunci când alții ne atrag atenția asupra punctelor noastre slabe?