Grijă faţă de toţi
Citeşte Geneza 2:1-3. Ce ne spune acest pasaj despre caracterul universal al Sabatului?
Geneza 2:1-3.
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
Când păzim Sabatul cu adevărat, nu ne mulţumim să ne bucurăm doar noi de odihnă (Exodul 23:12), de răscumpărare (Deuteronomul 5:12-15) şi de restaurarea finală pe Noul Pământ (Isaia 66:22,23), Sabatul zilei a şaptea ne transmite ideea că Dumnezeu este Creatorul şi Dătătorul odihnei pentru toţi locuitorii pământului, universalitatea odihnei Sabatului implică faptul că noi toţi, săraci sau bogaţi, avem nişte lucruri în comun. Noi toţi Îl avem ca Tată pe Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că suntem egali şi că avem dreptul la aceeaşi preocupare din partea altora.
Totodată, cum s-a arătat la secţiunea de ieri, preocuparea pentru dreptate socială se extinde de la Sabatul săptămânal la anul sabatic şi apoi la anul jubiliar. Principiile pe care se bazează aceste trei sărbători sabatice (prezentate în Leviticul 23 şi 25) şi-au păstrat valabilitatea pentru creştini, Sabatul zilei a şaptea arăta înapoi, către Creaţiune, dar şi înainte, către Noul Pământ. El ne consolidează relaţia cu Creatorul şi Mântuitorul nostru milostiv, aducându-ne mai aproape de cei pe care-i iubeşte atât de mult: de cei sărmani şi suferinzi.
Să reţinem totuşi că, deşi anul sabatic şi anul jubileului ilustrează nişte principii eterne, respectarea lor ca sărbători religioase nu mai este necesară astăzi, Spre deosebire de Sabatul zilei a şaptea, care a fost instituit la Creaţiune, înainte de căderea în păcat, sărbătorile acestea fac parte din ceremoniile care au fost „umbre ale lucrurilor viitoare” (Coloseni 2:16,17. Ceea ce rămâne valabil este principiul de la baza lor cu privire la modul cum ar trebui să ne purtăm cu alţii şi, mai ales, cu cei care trec prin dificultăţi.
Ca popor răscumpărat, israeliţii aveau obligaţia de a fi lumină în lume, manifestând mila lui Dumnezeu faţă de toţi semenii lor, fără părtinire. Plini de recunoştinţă, ei trebuiau să reprezinte caracterul lui Dumnezeu înaintea celor care nu-L cunoşteau.
Citeşte Amos 8:4-7. Ce fapte greşite sunt amintite aici? Cum ne putem feri de comiterea unor asemenea fapte? Ce înseamnă pentru tine declaraţia: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor”?Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.ROAmos 8:4-7
4. Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!
5. Voi care ziceţi: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi Sabatul, ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna, ca să înşelăm?
6. Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint şi pe sărac, pe o pereche de încălţăminte, şi vom vinde codină în loc de grâu.”
7. Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!
