Măreţia iertării

Una dintre consecinţele teribile ale căderii în păcat se vede în relaţiile interpersonale. De la Adam, care a încercat să dea vina pe Eva pentru păcatul lui (Geneza 3:12), şi până astăzi, rasa umană a fost devastată şi degradată de conflictele dintre oameni. Din nefericire, conflicte nu sunt doar în lume, ci şi în biserică.

Citeşte Matei 18:15-20. De ce ne este atât de greu să punem în practică ce a spus Domnul Isus în acest pasaj?

Matei 18:15-20
15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.
16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.
18. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
19. Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Să fim sinceri: este mai uşor să mergi pe la spatele cuiva şi să te plângi de acea persoană decât să mergi direct la ea şi să tratezi problema. Exact acesta este motivul pentru care nu facem aşa, în ciuda învăţăturii Domnului. Isus ne învaţă să mergem direct la cel care ne-a făcut rău şi să încercăm să refacem relaţia. Dacă acea persoană nu este receptivă, ni se dau instrucţiuni suplimentare.

„Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Să ţinem seama şi de context: aici este vorba despre mustrarea şi recuperarea unei persoane care a greşit. (Noi avem tendinţa de a lărgi aplicabilitatea acestui verset.)

Isus spune că Duhul Sfânt este prezent atunci când un mic grup încearcă să recupereze un credincios. Aceasta este minunata lucrare a răscumpărării. Şi ea începe cu a face în umilinţă tot ce trebuie făcut şi a vorbi direct cu persoana care te-a rănit. Acesta este un alt exemplu de măreţie.

Citeşte Matei 18:21-35. Ce aspect esenţial subliniază Isus aici?

Matei 18:21-35
21. Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
23. De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.
25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.”
27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”
29. Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.
31. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”
34. Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Când spune să iertăm „de şaptezeci de ori câte şapte”, Isus vrea să spună, de fapt, că noi nu trebuie să încetăm vreodată să iertăm pe cineva. Isus este foarte ferm în ceea ce priveşte nevoia iertării nu doar pentru binele celorlalţi, ci şi pentru noi înşine. Urmăreşte cât de clară este parabola pe care a spus-o pentru a sublinia acest lucru. Noi putem fi iertaţi pentru o mulţime de lucruri – aceasta este esenţa Evangheliei, iertarea (vezi Exodul 32:32; Faptele 5:31; Coloseni 1:14); dar, dacă, la rândul nostru, nu-i iertăm pe ceilalţi aşa cum am fost iertaţi de Dumnezeu, vom suporta consecinţe teribile.

De ce ar trebui să-i iertăm pe alţii? Ce anume ne dă putere să iertăm? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO