Aşteptări de la Mesia

Una dintre cele mai cunoscute minuni ale lui Isus este hrănirea celor cinci mii, „afară de femei şi de copii” (Matei 14:21). Totuşi, aşa cum se întâmplă în întreg Noul Testament, această relatare nu ne este dată fără un context care să ne ajute să înţelegem mai profund semnificaţia a ceea ce a făcut Isus aici.

Citeşte Matei 14:1-21. Ce s-a întâmplat chiar înainte de această hrănire miraculoasă şi ce rol ar fi putut avea acel eveniment în minunea care a urmat?

Matei 14:1-21
1. În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;
2. şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.”
3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
4. pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.”
5. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
6. Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
7. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
8. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
9. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
10. Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
11. Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
13. Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
14. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
15. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”
16. „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.”
17. Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
18. Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
19. Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
20. Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
21. Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Pune-te în locul ucenicilor din vremea aceea. Lui Ioan Botezătorul, care era în mod evident un om al lui Dumnezeu, tocmai i se tăiase capul. Ei ştiau cu siguranţă acest lucru, din moment ce chiar ei îi spuseseră lui Isus. Chiar dacă textul biblic nu spune, probabil că erau teribil de descurajaţi. Fără îndoială că evenimentul acesta le pusese credinţa la încercare. Astfel, după înmulţirea pâinilor, cu siguranţă credinţa lor a primit un impuls.

Totuşi istoria aceasta are o semnificaţie mult mai adâncă, pe lângă avântul pe care l-a dat credinţei ucenicilor. Înmulţirea pâinilor le amintea tuturor de mana pe care le-o asigurase Dumnezeu evreilor în pustie. „în iudaism exista tradiţia că Mesia avea să vină de Paşte şi că, odată cu venirea Sa, mana avea să înceapă să cadă din nou. […] Astfel, atunci când Isus i-a hrănit pe cei cinci mii chiar înainte de Paşte, nu ar trebui să mire pe nimeni că mulţimea a început să speculeze dacă El era Mesia şi dacă urma să facă o minune şi mai mare – să-i hrănească mereu pe toţi, readucând mana.” – Jon Paulien, John: The Abundant Life Bible Amplifier, pp. 139-140

Acesta era exact tipul de Mesia pe care îl voia poporul: Unul care să se îngrijească de nevoile lor imediate. În acest moment, mulţimile sunt gata să-L facă rege pe Isus, dar El nu pentru aceasta venise. Refuzul Său avea să-i dezamăgească profund pe iudei. Ei aveau aşteptările lor şi, când acestea nu au fost împlinite, mulţi I-au întors spatele, chiar dacă El venise să facă pentru ei mult mai mult decât cuprindeau aşteptările lor înguste şi lumeşti.

Ce aşteptări ai tu de la Dumnezeu? Lucruri mărunte, pentru satisfacerea nevoilor imediate, sau îi ceri lucruri mari? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO