Un gând de încheiere

Un evanghelist şi-a făcut următoarea reclamă: „Veniţi să vedeţi un predicator care rupe o pagină din Biblie!”
Declaraţia lui a stârnit curiozitatea şi a atras o mulţime de oameni. În faţa lor, predicatorul a deschis Biblia şi a rupt o pagină din ea. „Pagina aceasta”, a spus el, „nu trebuia să fie aici. Ea separă Vechiul Testament de Noul.”

Chiar dacă gestul a fost oarecum teatral, predicatorul a subliniat un aspect important. Aceste două părţi sunt, de fapt, una singură. Pe tot parcursul Noului Testament este citat Vechiul Testament. Foarte frecvent Isus a declarat că „trebuia să se Împlinească Scriptura”. Prin Isus însuşi, care adeseori a îndreptat atenţia către Scripturi (vezi Ioan 5:39; Luca 24:27; Matei 22:29; Ioan 13:18), prin Pavel, care a citat Vechiul Testament (Romani 4:3; 11:8; Galateni 4:27), sau prin Ioan care, în Apocalipsa, are aproximativ 550 de referiri la Vechiul Testament, Noul Testament este în mod constant legat de Vechiul.

În acest fel, cele două sunt revelaţiile scrise ale planului de mântuire făcut de Dumnezeu pentru om. Deşi unele părţi din Vechiul Testament, ca, de exemplu, sistemul de jertfe, nu mai sunt valabile pentru creştini, nu trebuie să facem niciodată greşeala de a considera că Vechiul Testament este inferior faţă de Noul Testament. Acestea alcătuiesc Împreună Biblia şi din amândouă învăţăm adevăruri esenţiale despre Dumnezeu şi despre planul de mântuire.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO